Prezentul studiu îşi propune să exploreze aspecte legate de integrarea socială (relaţii pozitive cu persoanele din mediul social imediat, percepţia pozitivă din partea părinţilor și profesorilor) a copiilor din clasa pregătitoare în condițiile existenței unor tulburări de vorbire. Participanţii la studiu au fost 120 copii, 71 băieţi şi 49 de fete, cu vârsta cuprinsă între 6-7 ani (M = 6.50, SD = 0.50), 60 cu şi 60 fără tulburări de vorbire, înscrişi în mai multe clase pregătitoare din județul Gorj, România. Pentru colectarea datelor au fost utilizate două scale de autoevaluare. Analiza diferențială prin testul T a indicat că, în comparație cu copiii fără tulburări de vorbire, copiii cu tulburări de vorbire au raportat scoruri semnificativ statistic mai mici în ceea ce privește relațiile interpersonale cu actorii din mediul social proximal (mama, tata, prietenii şi profesorii). Copiii cu tulburări de vorbire sunt percepuţi de părinţi ca având dificultăţi de comunicare cu persoanele din mediul social imediat mai accentuat decât sunt percepuţi de părinţii lor copiii fără tulburări de vorbire. Nu au fost identificate diferenţe semnificative statistic între copiii cu tulburări de vorbire şi cei fără tulburări de vorbire în ceea ce priveşte percepția copilului de către cadrele didactice.

The study aims to explore the differences in preparatory class children’s interpersonal variables associated with positive integration into the group (positive relationships with people in the proximal social environment, and positive perception from their parents, teachers and peers) according to their speech and language development. Participants in the study were 120 children, 71 boys and 49 girls, aged 6 - 7 years (M = 6.50, SD = 0.50), 60 with and 60 without speech disorder, enrolled in the preparatory class in Gorj county, Romania. In order to collect the data, 2 self-rating questionnaires (completed by children under teachers’ control) were used. The T test indicated that children with speech disorders, compared to the children without speech disorders reported statistically significant lower scores on the relationships with the most proximal social environment’s actors (mother, father, friends and teachers). Children with speech disorders are perceived by their parents as having communication difficulties in their proximal social environment more severely than the children without speech disorders are perceived by their parents. No significant differences were identified between children with speech disorders and those without speech disorders as far their perception by the teachers.