Conform lui Bowlby (1982), în primul an de viaţă, un copil, prin experienţele timpurii cu persoanele de îngrijire, dezvoltă o reprezentare mintală a sinelui şi a figurilor de ataşament ce rămân destul de stabile în timp. Reprezentarea ataşamentului de către copilul mic devine fundamentală dezvoltării personalităţii sale. Cercetarea de faţă a plecat de la premisa că există o transmitere de la părinţi la copii în ceea ce priveşte empatia şi stilurile de ataşament şi de asemenea că există diferenţe de sex în ceea ce priveşte empatia. Cercetarea s-a desfăşurat pe un lot de 90 de familii, respectiv 270 de subiecţi, copii şi ambii părinţi ai acestora (90 de copii, 90 de mame şi 90 de taţi). Pentru a măsura stilurile de ataşament am aplicat Chestionarul de ataşament (Collins si Read, 1990), iar pentru măsurarea empatiei Chestionarul de măsurare a empatiei emoţionale (Mehrabian). Rezultatele obţinute confirmă parţial ipotezele lansate. Astfel, empatia şi stilurile de ataşament ale copiilor corelează pozitiv cu empatia şi stilurile de ataşament ale mamelor şi taţilor. Cât priveşte diferenţele de sex în ceea ce priveşte empatia şi autodezvăluirea, nu s-au observat diferenţe semnificative nici în cazul copiilor, nici în cazul părinţilor.

According to Bowlby (1982), during the first year of life, due to his early experiences with the caregivers, a child develops a mental representation of his Self and of the attachment figures that remain stable over time. The little child’s representation of attachment becomes the foundation of his personality. This research was based on the supposition that there is an intergenerational transmission from the parents to the children of empathy and attachment styles. Moreover, we anticipated the existence of gender differences in empathy. In our investigation 90 families (270 respondents), children and both their parents (90 children, 90 mothers, and 90 fathers) took part. Measuring the attachment styles, we used Attachment Questionnaire (Collins and Read, 1990). In order to measure empathy, we used the Emotional Empathy Scale (Mehrabian). The results confirm, in part, our hypotheses. Thus, the children’s empathy and attachment styles are positively related with the empathy and the attachment styles of their parents. As for gender differences in empathy and self-disclosure, we didn’t find any of them, neither in the case of children, nor in the case of their parents.