Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
458 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-22 13:24 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
611.134.1:611.97 (1) |
Anatomy. Human and comparative anatomy (240) |
SM ISO690:2012 ZORINA, Zinovia. Variabilitatea individuală a bifurcării arterei brahiale. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2019, nr. 4(21), pp. 29-36. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | ||||||
Numărul 4(21) / 2019 / ISSN 2345-1467 | ||||||
|
||||||
CZU: 611.134.1:611.97 | ||||||
Pag. 29-36 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Importanţa cunoaèterii variabilităţii individuale a arterelor membrului superior rezultă din necesi-tatea medicinii practice, argumentată prin creèterea gradu- ală a numărului de proceduri intervenţionale radiologice, de intervenţii chirurgicale vasculare èi reconstructive de la acest nivel. În acest studiu s-a avut ca scop evaluarea nivelului de bifurcare a arterei brahiale èi identificarea variantelor ei de ramificare în dependenţă de gen èi partea studiată a corpului. Material și metode. Studiul dat a fost unul retrospectiv, descriptiv. S-au studiat arterele membrului superior pe 42 de membre superioare colectate de la cadavre umane adul-te formolizate, selectate din fondul Catedrei de anatomie èi anatomie clinică a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Prin metoda disecţiei anatomice fine s-a evidenţiat originea èi traiectul arterei brahiale, tipul ramificării ei în ramurile sale terminale, precum èi variaţiile arteriale prezente, iar prin morfometrie - s-au obţinut date cantitative ce ţin de artera dată. Rezultate- le obţinute au fost stocate, prelucrate èi analizate statistic cu ajutorul programelor Excel èi Statistica 6.0. Rezultate. Nivelul bifurcării arterei brahiale în 32,5% din cazuri a fost determinat cu 1-1,5 cm mai inferior de linia inte- repicondilară; în 37,5% - cu 1,6-2,5 cm, iar în 10% - cu 2,6-3,5 cm mai inferior de ea; în 20% s-a constatat cel mai distal nivel de terminare a arterei brahiale, identificat la o distanţă de 4 cm mai inferior de linia menţionată. Bifurcarea înaltă a arterei brahiale a fost identificată în 4,8% din cazuri, iar trifurcarea ei - în 7,2%. Originea înaltă a arterei radiale èi a celei ulnare a fost stabilită în 9,5% din cazuri, însoţite de bifurcarea arterei brahiale în ramuri terminale atipice. Concluzii. În majoritatea cazurilor, nivelul bifurcării arte- rei brahiale a fost stabilit cu 1-1,25 cm mai inferior de linia interepicondilară. Cel mai frecvent artera brahială se bifurcă în ramurile sale terminale tipice, precum sunt arterele radială èi ulnară èi doar în 9,5% din cazuri - în ramuri atipice. Trifurcarea arterei brahiale a fost identificată în 7,2% din cazuri, ramurile terminale fiindu-i arterele ulnară, radială èi recuren tă radială. În dependenţă de gen si partea studiată a corpu lui, variantele de bifurcare a arterei brahiale se întâlnesc mai frecvent la genul masculin, în aceeaèi proporţie pentru ambele membre superioare. |
||||||
Cuvinte-cheie variante anatomice, bifurcarea arterei brahiale, trifurcarea arterei brahiale, anatomical variations, brachial artery bifurca- tion, brachial artery trifurcation |
||||||
|