Societatea contemporană are nevoie de un specialist cu spirit creator, capabil să se orienteze rapid în fluxul vertiginos de informaţii ştiinţifice şi tehnice, cu o gîndire critică, să formuleze corect şi să-şi apere punctul său de vedere. În acest context se încadrează creaţia tehnică. Creaţia tehnică poate fi realizată prin o pregătire calitativă a specialiştilor. În cazul şcolii aceşti specialişti sunt profesorii de disciplini tehnico-tehnologice. În prezent problema formării complexe a viitorului specialist în procesul instructiv-educativ universitar este pe larg reflectat într-un şir de cercetări psihopedagogice (V. V. Davîdov, L. V. Lancov, N. A. Mencinschi, S. I. Arhanghelschi, S. P. Baranov, S. I. Zinoviev, M. M. Levin ş.a.), creatologice (M. Rocco, V. Belous, A. Munteanu, L. Cantemir, G.Dulghieru ş.a) [1-4]. Actualmente ştiinţa despre creaţia tehnică dispune de un număr impunător de metode şi căi de rezolvare a problemelor creative. Tot odată metodele creaţiei tehnice nu au aport decisiv în pregătirea viitorilor profesori de discipline tehnice a studenţilor de la specialitatea „Educaţia tehnologică” din cadrul Universităţii de Stat „Alecu Russo”, colegiilor şi a altor instituţii de învăţămînt cu caracter tehnic. Analiza teoretică a cercetărilor privitor la dezvoltarea aptitudinilor creative ale viitorilor profesori, cît şi experienţa proprie în cadru predării disciplinei universitare „Studiul şi tehnologia materialelor” ne permite să constatăm contradicţiile esenţiale în teoria şi practica pregătirii viitorilor pedagogi. Contradicţiile aduc la formularea problemei: de determinat condiţiile psihopedagogice ce ar permite o dezvoltare efectivă a capacităţilor creatoare a studenţilor, viitori profesori şcolari de discipline tehnice. Rezolvarea acestei probleme prezintă scopul cercetării: