Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
392 8 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-15 12:44 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.718.5-001.5-089.22 (1) |
Pathology of the organs of locomotion. Skeletal and locomotor systems (469) |
SM ISO690:2012 MADAN, Vadim, CROITOR, Gheorghe. Managementul fracturilor de platou tibial. In: Arta Medica , 2016, nr. 3(60), pp. 126-127. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3(60) / 2016 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.718.5-001.5-089.22 | ||||||
Pag. 126-127 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Scop. Prezentarea metodelor de evaluare și management a pacienților cu fracturi ale platoului tibial trataţi în clinica Ortopedie-Traumatologie „V. Beţişor” în perioada anilor 2014-2015. Material şi metode. Au fost analizate 112 cazuri clinice de fracturi ale platoului tibial: bărbați – 47(42%) și femei – 65(58 %), cu vârsta medie 52,4 ani. Circumstanțele traumelor: habitual – 69 cazuri, accident rutier – 19 , precipitare – 12, sport – 8, agresiune – 4. Fracturile au fost clasificate după Schatzker: tip I – 15 cazuri, II – 29, III – 17, IV – 10, V – 28, VI – 13, dintre care 109 închise, 3 deschise (Gustillo-Andersen tip I). Toți pacienții au fost examinați prin radiografie, 78 prin CT. Tactica de management: 68 pacienți - chirurgical,44 cazuri – ortopedic. Tratamentul chirurgical s-a efectuat prin reducere închisă - 8 cazuri (6 - șuruburi canulate, 2 - aparat Ilizarov), reducere deschisă – 60 cazuri (49 - placă, 11 - 2 plăci). S-a recurs la autoosteoplatie în 12 cazuri. Rezultate. Până în prezent 50% din pacienți au fost examinați clinico-radiologic și evaluați conform Lysholm Knee Scoring Scale la un termen de 3,6,12,24 luni. Consolidarea osoasă a fost obținută la un termen cuprins între 10-20 săptămâni. La 5 pacienți în perioada postoperatorie precoce au fost înregistrate complicații ale plăgii, ce au fost în dependență de complexitatea fracturii și acuratețea actului chirurgical. Rezultatele la distanță au fost în dependență de stabilitatea osteosintezei, precocitatea, corectitudinea reeducării funcționale și complianța pacientului. Concluzii. Abordarea managementului individualizat a fracturilor platoului tibial, alegerea fixatoarelor potrivite și tehnicilor chirurgicale minim invazive este o tactică optimală pentru obţinerea rezultatelor funcţionale favorabile şi evitarea complicaţiilor posibile |
||||||
Cuvinte-cheie platou tibial, fractură, management, tibial plateau, fractures, management |
||||||
|