Maude Rea Parkinson of Irish origin, educated and learned in Magdelburg, Germany, lover of travel and adventure, embarks on a trip in 1889 to Romania „the realm that seemed to combine the charm of the East and the comfort of the West.” The author describes the life of the foreigner from the high society, to the lower branches, from the geography and history of the country, to the occupations and occupations of the Other. Living in Romania for about 22 years, he directly participated in some events during this period, tasted a little of what we call Romanian custom, tradition and superstition. The journalist of the travel diary was hired as a foreign language teacher in a school in Romania. Accustomed to the luxury of the West, the young woman transmits a series of imagotypes about Foreigners, about people and places, about the education system, about the army, the elections in the country, etc. Among the other imagotypes about the capital of Romania, we review that Bucharest „is well lit”, „Very picturesque”, „with many small public parks”, which gave the city a „garden look”, but he found out that here „there are no secrets” etc. Also, M. R. Parkinson paints the robot portrait of the Romanian before the First World War. The observed characteristics refer directly to the way the Other looks, where the man is not generally very handsome, is „small in stature”, „dark-skinned” and „terribly mustachioed”, but the woman is generally beautiful, with „hair and beautiful teeth ”,“ small legs ”and“ silhouette ”. The moral portrait inserts the following characteristics: „hospitable”, „talented”, „merciful and generous”, „Polite”, „warm”, „extraordinarily welcoming”, „have a high degree of intelligence”, „animal lovers”, „sensitive to beauty”, but „extremely superstitious”. The journalist offers a broad image of the character, thus contributing to the imagotypical heritage of the Other.

Maude Rea Parkinson de origine irlandeză, educată și învățată la Magdelburg, Germania, amatoare de călătorii și aventură, întreprinde o călătorie în 1889 în România „tărâmul ce părea să îmbine farmecul Orientului și confortul Occidentului”. Autoarea descrie viața străinului de la înalta societate, până la ramurile de jos, de la geografia și istoria țării, până la îndeletnicirile și ocupațiile Celuilalt. Locuind în România timp de aproximativ 22 de ani, a participat nemijlocit la unele evenimente petrecute în această perioadă, a gustat câte puțin din ceea ce numim obicei, tradiție și superstiție românească. Diarista jurnalului de călătorie a fost angajată în calitate de profesoară de limbi străine într-o școală din România. Obișnuită cu luxul din Occident, tânăra transmite un șir de imagotipuri despre Străin, despre oameni și locuri, despre sistemul de învățământ, despre armată, alegerile din țară etc. Printre celelalte imagotipuri despre capitala României, trecem în revistă că Bucureștiul „este bine luminat”, „foarte pitoresc”, „cu numeroase parcuri publice de mici dimensiuni”, ceea ce-i oferea orașului un „aspect de grădină”, însă a aflat că aici „nu există secrete” etc. De asemenea, M. R. Parkinson creionează portretul robot al românului înainte de primul război mondial. Caracteristicile observate se referă nemijlocit la felul cum arată Celălalt, unde bărbatul nu este în general prea arătos, este „mic de statură”, „cu ten închis” și „teribil de mustăcios”, dar femeia este în general frumoasă, cu „păr și dinți frumoși”, „picioare mici” și „siluetă”. Portretul moral inserează următoarele caracteristici: „ospitalieri”, „talentați”, „miloși și darnici”, „politicoși”, „calzi”, „extraordinari de primitori”, „au un înalt grad de inteligență”, „iubitori de animale”, „sensibili la frumusețe”, dar „extrem de superstițioși”. Diarista oferă o imagine amplă a personajului, contribuind astfel la patrimoniul imagotipic despre Celălalt.