Defectul genetic în sindromul DiGeorge se caracterizează printr-o microdeleție a cromozomului 22q11.2, o regiune cunoscută sub numele de DGS. Indivizii cu sindromul de ștergere 22q11.2 pot prezenta o gamă largă de caracteristici care sunt extrem de variabile, chiar și în cadrul familiilor. Principalele manifestări clinice ale 22q11.2 includ boli cardiace congenitale, în special malformații conotruncale (defect septal ventricular, tetralogie a Fallot, arcul aortic întrerupt și truncus arteriosus), anomalii palatine (incompetență velofaringeă, palatul fentei submucosale, palatului bifid și palatul clef), deficiență de imunitate, trăsături faciale caracteristice și dificultăți de învățare. Examenul imunologic și FISH sunt metode de diagnostic pe larg utilizate. Oferă posibilitatea de a marca în mod specific cromozomi individuali pe toată lungimea acestora sau regiuni cromozomiale specifice din preparatele metafazice și interfazice. Prin microscopie în fluorescență se identifică apoi dacă proba fluorescentă s-a legat de segmentul specific țintă de cromozom. Array-CGH fiind la moment cea mai exactă și sensibilă metodă. Pe parcursul anilor au fost încercate două abordări pentru corecția imunodeficienței. Prima este transplantul de celule stem (HSCT). Abordarea alternativă este utilizarea transplantului de timus, creând posibilitate de producere a celulelor T naive. Aceste metode reconstituie celulele T, dar supraviețuitorii au frecvent complicații autoimune. O regiune de 2Mb de pe 22q11.2 poartă numele de regiune critică pentru sindromul DiGeorge şi este deletată la aproximativ 90% dintre pacienţi. În această regiune există un fragment de 480-575 Kb care conţine câteva gene importante TUPLE1, TBX1, CTP şi CLTD. O altă metodă bazată pe teste de genotipare este metoda PCR, folosind markeri ADNmicrosateliţi din regiunea deletată, ei permit identificarea rapidă (24 ore) a microdeleţiei 22q11.2 în aproape 95% din cazuri. Metoda qPCR a fost realizată pentru detectarea microdelecțiilor 22q11.2 ca o abordare de screening la primul nivel într-o serie de pacienți cu defecte cardiace congenitale necunoscute genetic. Sindromul DiGeorge este o imunodeficiență primară severă asociată cu hipoplazia glandelor paratiroide, care se manifestă precoce cu infecții generalizate și riscuri majore de deces în perioada neonatală și sugar. Suspectarea, diagnosticul și corecția precoce pot prelungi și îmbunătăți durata vieții acestor pacienți.