„Tabula rasa” – teoria filosofului John Locke reprezintă în sine omul fără carte. Importanța cărții în formarea personalității este demonstrată de nenumăratele interdicții ale cărților pe parcursul istoriei omenirii: ,,liste negre” ale cărților interzise și ruguri de cărți. De aici pornesc întrebări retorice: „Care vă este cartea de căpătâi?”, „Ce cărți au stat la baza formării dvs.?” etc. Cartea este izvorul de cunoștințe care poate fi transmis altor generații, contribuind la formarea lor. Alexandru Macedon a interzis filosofului Aristotel să publice cărțile sale pentru ca numai el să fie posesorul de cunoștințe căpătate pe cale orală de la profesorul său. Educația are rolul de a orienta și de a stimula evoluția potențelor genetice, permițând realizarea naturii umane. O bună guvernare poate fi realizată doar în baza unor cunoștințe calitative. Necesitatea educației pentru elită a fost conștientizată încă din antichitate. Astfel, în toate societățile s-a implementat formula creării școlilor speciale pentru copiii regilor și ai aristocraților. În Uniunea Sovietică pentru funcționarii de partid a fost creată Școala Superioară de Partid, deoarece buna guvernare se echivala cu nivelul superior de ideologizare a funcționarului. Universitatea de Stat din Moscova a fost creată pentru instruirea viitorilor funcționari («для разночинцев»). Societatea în care trăim este o societate informațională globală. Este o societate bazată pe cunoaștere în care cunoștințele sunt o condiție necesară pentru bunăstarea fiecărui cetățean în parte și a întregii societăți. Elitele culturale și științifice au rolul de a apăra cultura și meritele naționale în știința universală. Cartea este un artefact în demonstrația existenței unui popor, iar poporul care nu va avea cărți scrise va rămâne în afara istoriei.