Trecerea populaţiei peste Nistru reprezintă un proces demografic firesc. Către mijlocul secolul al XVIII-lea acest flux era orientat în ambele direcţii. Domnia i-a pus în grija căpitanului de Soroca soluţionarea problemelor populaţiei sosite de peste Nistru. Informaţii mai ample apar odată cu instituirea la Iaşi şi Bucureşti a consulatelor ruseşti.Imigrau din teritoriile poloneze, ucrainene sau din raielele turceşti organizate pe teritoriul Moldovei, de regulă, şerbi sau reprezentanţi ai grupurilor religioase. Aceste persoane de cele mai multe ori erau aşezate în ţinuturile marginii de est Soroca, Orhei-Lăpuşna, dar întâlnim şi cazuri când „oamenilor streini” li s-a permis să stea în Iaşi.Drept de a aducere populaţie de peste Nistru aveau stăpânii de moşii sau vechilii, egumenii mănăstirilor, căpitanii de margine. La fel era acceptat ca unii dregători, drept recunoştinţă pentru activitatea lor anterioară, să cheme din rândul celor care nu erau şi nu mai fost „la bir cu ţara” slujitori pe lângă propria gospodărie. Alteori imigranţii după ce treceau hotarul se adresau dregătorilor locali pentru a primi drept de aşezare.Consulatul rus de la Iaşi trebuia să-i identifice pe aceşti fugari şi să organizeze, în înţelegere cu autorităţile moldovene sau clandestin întoarcerea lor peste Nistru. Pentru a nu pierde din efectivul celor ce plăteau impozite şi dări Domnia încerca să reglementeze acest proces

The migration of the population across the Dniester is a natural demographic process. Towards the middle of the 18th century, this flow was oriented in both directions. For exemple the moldovian Principles put in charge of the captain of Soroca the solution of the problems of the population arrived from across the Dniester. More information appears with the establishment of Russian consulates in Iassy and Bucharest.At the right bunk of Dnestr rever come the immigrants from Polish, Ukrainian or Turkish territories, they usually was the dependent pesants or representatives of some religious groups (e.g. Old Russan Orthodoxe belevers). These people were often placed in the lands of the eastern edge of Soroca, Orhei-Lăpuşna, but we also encounter cases when “foreign people” were allowed to stay in Iassy.The owners of estates or elders, the abbots of the monasteries, the captains from neigbords had the right to bring people from across the Dniester. It was also accepted that some governors, in gratitude for their previous work, to call from among those who were not and were no longer “at the crossroads with the country” servants in addition to their own household. Sometimes immigrants after crossing the border turned to local governors to receive the right to settle.The Russian consulate in Iasi had to identify these runaway, and organize, in agreement with the Moldovan authorities, or clandestinely, their return across the Dniester. In order not to lose the number of those who paid taxes and donations, the Moldavian Principles tried to regulate this process.