Cetatea de piatră de la Orheiul Vechi, numită şi „citadelă”, a fost construită în perioada hordeză între actualele aşezări rurale Trebujeni şi Butuceni pe un promontoriu apărat natural din trei părţi de malurile abrupte şi apa râului Răut. În anii ’60 ai secolului al XIV-lea aici a existat o importantă alcătuire urbană, identificată cu Oraşul Nou (Yangi-şehr/Şehr al-Cedid), iar după 1370 îşi are începuturile Orheiul medieval moldovenesc, numit Orheiul Vechi, pentru a-l deosebi de aşezarea omonimă întemeiată în secolul al XVI-lea. Citadela reprezintă unica cetate de piatră din Moldova adaptată unui program anterior – o clădire din cărămidă de plan alungit, care a înglobat în secolul al XIV-lea un vechi mausoleu turanic. Unii cercetători consideră că este vorba de palatul zidit de emirul creştinat Dimitrie, care s-a stabilit cu traiul la Orheiul Vechi, iar alţii văd în această clădire o hanaka, lăcaş al sufiilor, un fel de „mănăstire musulmană”. În opinia autorului, ipoteza edificării palatului de principele tătar Dimitrie este puţin verosimilă, în schimb, versiunea hanakalei este mult mai convingătoare. Se pare că hanaka de la Orheiul Vechi a evoluat la un moment dat într-o hanaka fortificată, care însuma calităţi atât ale unei reşedinţe a sufiilor, cât şi ale unui ribat oriental. Ca analogii, au fost propuse hanaka fortificată a lui Pir-Huseyn de pe râul Pirsagat (Azerbaidjan) şi hanaka fortificată a lui Hoca Ahmed Yesevi din Turkestan (Kazahstan). Nu este exclus ca autorităţile hordeze să fi planificat în interiorul citadelei construcţia şi altor obiective şi, poate, crearea în viitor a unui complex memorial şi reprezentativ, menit a fi un important avanpost al islamului în teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. La acea vreme cetatea de piatră de la Orheiul Vechi urmează modelul „reşedinţei fortificate orientale” a cărei sursă poate fi găsită în Orientul Apropiat şi Asia Mijlocie.