În comunicarea de faţă, vom stărui asupra discursului confesiv, axat, prin definiţie, pe eul scriptic, pe experienţele autorului. Numeroase exemple excerptate din scriitura egotistă a lui Gabriel Liiceanu vin să confirme teza că acest tip discursiv nu e doar un act de autocomunicare, ci şi un act de alteritate. Eul autorului realizează prin jurnal un „contract” de colaborare cu exterioritatea sa, cu ceilalţi. La nivelul expresiei, proiecţia destinatarului, dimensiunea dialogică, polifonia notelor confesive se actualizează prin diverse forme şi structuri.

In the present communication, we will insist on the confessional discourse, focused, by definition, on the cryptical ego, on the author’s experiences. Many examples of an excerpt from Gabriel Liiceanu’s selfish writing confirm that this kind of discourse is not just an act of self-communication, but also an act of alterity. The author’s ego elaborates through the diary a «contract» of collaboration with his exteriority, with the others. At the level of expression, the recipient projection, the dialogue dimension, the polyphony of the confessive notes are updated through various forms and structures.