Descrierea structurii semantice a unităților lexicale și a caracteristicilor lor conexe, determinarea și argumentarea modalităților de realizare lingvistică a raporturilor de contrarietate semnalate în această structură, relevarea factorilor psihologici și etnoculturali ce generează sensuri opuse în cadrul unei unități lexicale se plasează printre problemele de actualitate în lingvistica modernă. Enantiosemia – o formă sui generis de realizare a categoriei contrarietății în limbă – a suscitat interesul cercetătorilor încă pe la finele secolului al xIx-lea, aflându-se printre preocupările lor științifice până în prezent. În lingvistica europeană – atât cea occidentală, cât și cea rusă – fenomenul în cauză s-a bucurat de multiple interpretări, deseori în contradictoriu, în cea românească – de cele mai multe ori ocazional sau tangențial cu alte probleme.

The description of the semantic structure of the lexical units and the related characteristics, the determination and the argumentation of the ways of linguistic realization of the contradictory relations signaled in this structure, the revelation of the psychological and ethnocultural factors that generate opposite meanings within a lexical unit are placed among the topical issues in modern linguistics . Enantiosemy - a sui generis form of achieving the category of contrariety in the language - has raised the interest of researchers at the end of the nineteenth century, being among their scientific preoccupations to date. In European linguistics - both Western and Russian - the phenomenon in question enjoyed multiple interpretations, often contradictory, in the Romanian one – most of the times occasionally or tangentially with other problems.