Construcţia identitară a naratorului şi liricizarea regimului narativ în craii de curtea-veche de M. Caragiale
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
764 24
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-22 14:52
SM ISO690:2012
GABURA, Carolina. Construcţia identitară a naratorului şi liricizarea regimului narativ în craii de curtea-veche de M. Caragiale. In: Anatol Ciobanu – omul cetăţii limba română. În memoriam: 85 de ani de la naştere: În memoriam: 85 de ani de la naştere, 17 mai 2019, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2019, pp. 306-312. ISBN 978-9975-149-05-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Anatol Ciobanu – omul cetăţii limba română. În memoriam: 85 de ani de la naştere 2019
Simpozionul "Anatol Ciobanu – omul cetăţii limba română"
Chişinău, Moldova, 17 mai 2019

Construcţia identitară a naratorului şi liricizarea regimului narativ în craii de curtea-veche de M. Caragiale


Pag. 306-312

Gabura Carolina
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 11 martie 2020


Rezumat

Regimul narativ liric își definește statutul în virtutea câtorva factori fundamentali: poeticitatea perspectivei și a imaginarului, organizarea sintactică a discursului, factura emoțional-psihologică a locutorului ș.a. În romanul craii de curtea-Veche de Matei Caragiale, liricizarea regimului homodiegetic se datorează, în mare măsură, interiorității afective a naratorului, reflectată spectaculos în narațiune. Povestitorul realizează câteva evocări lirice, pretext pentru a plonja în reverie și iluzie. Aceste evocări sunt făcute prin prisma personajelor, niște proiecții ale alterității eului narator, prin intermediul cărora se dezvăluie interioritatea povestitoului însuși, cu vădite disponibilități lirice.

The lyrical narrative system defines its status on the strenght of several fundamental factors: the poetics of perspective and the poetics of imaginary, the syntactic structure of the discourse, the emotional-psychological style of the speaker etc. In the novel The old court libertine by Matei Caragiale, the lyricism of the homodiegetic regime is largely due to the narrator’s emotional subjectivity, tremendously reflected in the narrative. The storyteller makes some lyrical evocations, an ostensible reason to spring into reverie and illusion. These evocations are made taking into account the characters that represent some projections of the narrative identity’s otherness, through which reveals the inner part of the storyteller itself, with obvious lyrical availability.

Cuvinte-cheie
identity, alterity, narrator, system, lyric, projection, perspective, discourse,

regim, liric, proiecţie, identitate, alteritate, narator, perspectivă