Arta populară, fiind o expresie reflexivă a creatorului ei, are în centru fiinţa umană şi creaţia sa, concepută adesea printre grijile cotidiene ale plugarului, dar respectând tradiţiile ei milenare, cristalizate în istoria şi cultura poporului. Astfel devine şi un act de păstrare şi valorificare, prin diversele ei limbaje, a identităţii noastre culturale. De aceea arta populară s-a aflat mereu în atenţia tuturor cineaştilor documentarişti. Această tematică a fost abordată cu succes de cineaştii: Emil Loteanu, Vlad Ioviţă. Vlad Druc, Pavel Bălan, Iacob Burghiu, Andrei Buruiană, Ion Mija ş.a. În mod deosebit fenomenul artei populare s-a impus în creaţia cinematografică a regizorului Anatol Codru. Drept argument – cele cinci filme lansate de-a lungul întregii sale cariere cinematografice: Pe făgaşul talentului (1971), Biografia cântecului (1973), Neam de pietrari (1975), Tălăncuţa (1986), Roua de pe izvoare (1987). În aceste filme cineastul Anatol Codru a reuşit să efectueze o sinteză a limbajelor artelor populare cu cel al discursului cinematografic, amplificând astfel gradul de valorificare şi conferindu-i rezonanţe universale.

Folk art, being a reflexive expression of its creator, has the human being and its creation in its center. It is often conceived among the everyday worries of the farmer, but observes its millenary traditions, crystallized in the history and culture of the people. Thus, it is also an act of preservation and capitalization of our cultural identity through its various languages . That is why folk art has always been in the attention of all documentary filmmakers. This theme was successfully approached by the filmmakers: Emil Loteanu, Vlad Iovita, Vlad Druc, Pavel Balan, Iacob Burghiu, Andrei Buruiana, Ion Mija and others. The phenomenon of folk art was particularly imposed in the cinematographic creation of the director Anatol Codru. Those five films launched during his cinematographic career: Pe făgaşul talentului /On the Path of Talent/ (1971), Biografia cântecului/ The Biography of the Song/ (1973), Neam de pietrari /Kin of a brick layer/ (1975), Tălăncuţa / The Bell (1986), Roua de pe izvoare /The Dew at the Springs (1987) serve as evidence. In these films, the filmmaker Anatol Codru managed to make a synthesis of folk arts with that of cinematic discourse, thus enhancing its degree of valorization and giving it universal resonances.