Pentru aviafauna cinegetică moldovenească, fazanul comun (ssp. colchicus colchicus L) reprezintă cea mai importantă pasăre, atît prin ponderea ei numerică şi gradul de răspîndire, cît şi prin perspective care se întrevăd pentru vânătoarea  acestei specii în R.Moldova. Evaluarea numerică a fazanului  s-a efectuat în cel puţin 25% din suprafeţele populate de fazan a fondului. Prealabil s-a determinat suprafaţa totală a staţiunilor populate de fazan în fondul de vânătoare. Cocoşii s-au numărat în perioada nupţială, când cântecul lor este mai intensiv (aprilie –mai). Evidenţa s-a efectuat dimineaţă între 600 şi 900 în decurs de 2-3 zile. Fiecare observator avea o parcelă de probă în interiorul căreia îşi marchează traseul cu o lungime nu mai mare de 2 km în dependenţă de configuraţia parcelei. Distanţele dintre traseele observatorilor vecini au fost nu mai mici de 600 m pentru a evita numărarea dublă. În interiorul parcelei obsevatorul plasează pe schemă locul de dizlocaţie a masculului. S-a luat la evidenţă dimineaţa cu cel mai mare număr de cocoşi.  De obicei, raportul de sex în populaţie în perioada reproductivă este 1:2-3 (la un cocoş cântător revin 2-3 femele). De aceea, pentru a avea numărul total de fazani (Nf) în perioda de reproducere în fond,  masculii număraţi în parcelele de probă (n) se înmulţesc cu 3 şi se adaugă numărul masculilor necântători circa – 0,8 n. De unde calculele se efectuează după formula: Nf = n +3n +0,8 n.,  ajustând calculele de pe parcelele de probă la 1 mie ha. Pentru a prognoza efectivul fazanului către sezonul de vănătoare trebuie luat în consideraţie, că sporul mediu anual pentru fazan în condiţiile Moldovei este de 1,5 din stocul de reproducere. Condiţiile generale favorabile sunt în partea de sud a ţării, deoarece aici razele soarelui menţin o microclimă mai bună de toamnă până primăvara. Zăpada se topeşte mai uşor, în care se găseşte oarecare hrană şi suferă mai puţin de frig. Partea de nord a ţării este solicitată de fazani pe timp de vară şi toamna deoarece, capacitatea terenurilor iarna pentru fazan este mult mai joasă. În ultimii 5 (cinci) ani (2009 - 2013); anual în perioada iulie - august Societatea Vânătorilor şi Pescarilor pun în libertate circa 9900 – 20300 fazani, fiind colectați anual în sezonul de vânătoare aproximativ 9-15 mii indivizi. În perioada de iarnă necesită hrană suplimentară, deoarece condiţiile trofice a biotopurilor sunt sub necesarul speciei. Hrana fazanului este de origine vegetală sau animală, raport ce se modifică în funcţie de condiţiile meteorologice şi de anotimpurile anului. Atunci când există un strat mai gros de zăpadă, păsările se mulţumesc şi cu rămurele subţiri ale unor foioase. Potrivit unor studii, hrana fazanului e alcătuită în proporţie de 66% din masă verde şi seminţe de tot felul, 23% insecte, inclusiv dăunătoare . Fazanii sunt păsări poligame. Primăvara masculii îşi aleg un loc înalt de pe teritoriul lor şi încep să cânte până atrag 4-6 femele, acestea construindu-şi cuiburile în tufişuri, mărăcini şi în alte locuri greu accesibile. Localizarea fazanului în teren depinde de anotimpuri. Primăvara, când vegetaţia începe să se ridice şi să ofere adăpost, fazanul iese în câmp, la început refugiindu-se în culturile păioase şi mai târziu în porumbişti. Toamna, când câmpul este dezgolit, fazanul se retrage din nou la adăpostul pădurii, iar în lipsa acesteia în stufărişuri, culturi de protecţie etc. Apa, calitatea şi accesibilitatea hranei sunt factori ce îi îmbunătăţesc condiţiile de viaţă. Lipsa perioadelor cu zăpada abundentă fac ca terenurile de vânătoare migrează treptat. În funcţie de capacitatea biotică şi abiotică a terenului, care variază pe parcursul anului, putem obţine pentru stocul de reproducţie de la 60 până la 120 fazani la 1 mie ha. Deşi sporul anual teoretic ar trebui să fie destul de bun (cca. 2-2,5 faţă de stocul de primăvară), creşterea populaţiei fazanului către sezonul de vânătoare conform investiţiilor, nu depăşeşte 1,5 din numărul păsărilor existente primăvara. Potrivit cercetărilor efectuate pe parcursul a mai multor ani, în condiţiile de toamnă-iarnă populaţiile suportă pierderi, în medie de circa 44%, iar în unele ierni deosebit de grele (cu stratul de zăpadă ce depăşeşte 30-40 cm) până la 80% din stocul de toamnă. În perioada reproductivă pierderile sunt cauzate de abundenţa prădătorilor. Printre dăunători sunt: uliul porumbar, eretele de stuf, corbii, ciorile şi coţofenele, distrugând ouăle. Mai avem pagube provocate de câini şi, în special, de pisicile sălbatice, vulpi şi nu în ultimul rând de mustelide, recunoscute pentru pagubele provocate pontelor de fazani. Clima are şi ea un efect destul de important asupra efectivelor de păsări. Ploile, timpul mai rece din perioada clocitului şi creşterii puilor, duc la pierderi însemnate. Fazanii, ca şi celelalte păsări, pot fi victimele unor boli de origine foarte variată (avitaminoze, intoxicaţii, maladii produse de factorii patogeni). A fost şi cazul unor pierderi considerabile din anii trecuţi în fondurile de vânătoare la Briceni, Edineţ, Donduşeni, Râşcani. Concluzii. Deşi, creşterea în libertate permite realizarea unui efectiv destul de mulţumitor, totuşi necesită studiu referitor la particularităţile biologice ale fazanilor şi la cerinţele acestora faţă de condiţiile de mediu. Fazanii care populează deţin un rol important  în natură şi este folositor agriculturii prin consumul de insecte dăunătoare și seminţe de buruieni, cât și pentru fondurile de vânătoare. În condiţiile ecologice din ţara noastră, poate şi trebuie să devină o specie importantă de vânat, cu o răspândire largă. Aceasta cu atât mai mult cu cât se adaptează uşor şi la cultivarea intensivă a solului. Toate aceste aspecte sunt absolut necesare pentru practica creşterii fazanilor în libertate, dată fiind necesitatea sporirii efectivelor, pentru a fi acoperite cerinţele  pentru vânătoare. Anual se extrage doar o cotă de cca. 27,4 – 45% din cei populaţi în natură cu scopul de a ridica efectivul populaţiei naturale care atinge în prezent, în stocul reproductiv o densitate de 50 – 120 ind./1000 ha de teren favorabil speciei. Pentru a evita gradul de consangvinizare, pentru popularea cu fazani de la crescătoriile specializate, de nu a avea un potenţial slab de rezistenţă la condiţiile de mediu şi o reproducere ineficace. Începând cu 2013 populaţia locală este înnobilată şi din crescătoriile din România, Ungaria, care credem ca va favoriza sporul efectivului și stabilizarea statului genetic al fazanului  din fondurile de vânătoare a  R. Moldova. Studiul a fost realizat în cadrul  proiectului  de cercetări aplicative 11.817.08.16A, finanțat de A.Ș.M., și contractului 2/3056-4373 finanțat de FEN.