Prezenta cercetare are ca obiectiv final cunoaşterea performanţelor de creştere a puilor de carne „COBB-500”, eclozaţi din ouă stocate la parametri fizici diferiţi, pe un termen de 9 zile. Creşterea puilor de carne reprezintă o sursă nutritivă şi economică importantă pentru om, cu o înaltă valoare biologică. Doar numai  la o vârstă de 42 zile hibridul „COBB-500” poate realiza greutăţi corporale medii de 2350 g la masculi şi de 1985 g la femele; indicele de conversie, la aceeaşi vârstă, este de 1,85 la masculi şi de 1,86 la femele (Gh. Stan şi col., 2002). Acest hibrid se remarcă şi printr-o viabilitate excelentă, dar şi printr-o adaptare uşoară la condiţiile de creştere, comparativ cu alţi hibrizi (Vacaru-Opriş, I. și col., 2000; 2002). În urma sacrificării puilor de găină „COBB-500”, se obţin carcase de o bună calitate, cu un randament la sacrificare superior (78-80%). Experienţa a fost organizată la S.C. „Avi -Top” Iaşi, dotată cu echipament Big Dutchman. Cercetările s-au efectuat pe două loturi experiemntale de pui, şi anume: un lot a fost considerat de control (Lc) şi altul experimental (Lexp.) Puii morţi au fost excluşi zilnic din efectiv. La fiecare 7 zile s-a făcut cântărirea puilor, pentru determinarea greutăţii medii a acestora. Indicatori urmăriţi: dinamica creşterii în greutate; consumul zilnic de hrană  (g/cap/zi) şi indicele de conversie a hranei (kg nutreţ combinat/kg spor de creştere în greutate); pierderile din efectiv; randamentul la sacrificare. Datele experimentale au fost prelucrate statistic, calculându-se: media aritmetică (x ), varianţa (S2), deviaţia standard (S), eroarea standard a mediei ( x s± ) şi coeficientul de variaţie (V%). Dinamica creşterii în greutate a puilor studiaţi. la vârsta de o zi, greutatea corporală medie a puilor a fost de 39,35 ± 0,26g la lotul Lc şi de 39,66 ± 0,21g la lotul Lexp. Între cele 2 (două) loturi nu s-au găsit diferenţe statistice semnificative. Pe parcursul creşterii puilor s-au menţinut diferenţele de greutate dintre cele 2 (două) loturi studiate, astfel încât la vârsta de sacrificare (42 zile), lotul de control Lc a înregistrat 1740,83 ± 25,90g, iar lotul Lexp., 1804,47 ± 29,87g, cu 3,65% mai mult. Între cele 2 (două) loturi s-au găsit diferenţe statistice distinct  semnificative (fig. 1). Deşi, la lotul Lexp., performanţele la ecloziune au fost inferioare celor de la lotul de control – Lc, atât ca procent de eclozabilitate, cât şi ca procent de ecloziune, ne întâlnim acum cu o situaţie inversă, respectiv o mai bună greutate corporală medie la vârsta de sacrificare a puilor (42 zile) din lotul Lexp. comparativ cu cei din lotul de control – Lc. Încercând să ne explicăm situaţia relatată, credem că practicarea la lotul Lexp. a unei temperaturi mai scăzute de stocaj a ouălor studiate, de +10 ÷ +120C a determinat o reducere a rezistenţei organice a embrionilor, rămânând în viaţă cei mai viguroşi, din care s-au format pui de o mai bună calitate şi care au crescut mai bine.Coeficientul de variaţie, calculat pentru fiecare situaţie în parte ne-a arătat că, variabilitatea caracterului studiat a oscilat între mică şi mijlocie (V% = 5,32-19,65). Referitor la sporul mediu zilnic de creştere în greutate înregistrat de puii din experienţă, specificăm că acesta a crescut de la 12,98g la lotul Lc şi 13,00g la lotul Lexp., în prima săptămână de viaţă a acestora până la un nivel de 71,04g la lotul Lc şi de 70,42g la Lexp., în ultima săptămână de viaţă (42 zile). Pe întreaga perioadă experimentală, sporul mediu zilnic de creştere în greutate a fost  de 40,51g la lotul Lc şi de 42,02g la lotul Lexp., cu 3,72% mai mare la acest din urmă lot. Consumul de hrană şi  pierderile din efectiv. la lotul Lc, la care greutatea corporală medie finală a fost de 1740,83 ± 25,89g, consumul de hrană a atins un nivel de 144g n.c./ cap, în ultima zi de viaţă a puilor (42 zile), în timp ce la lotul Lexp., consumul de hrană s-a ridicat la 147g n.c./cap, în aceiaşi zi, greutatea corporală medie finală a acestui lot fiind mai mare, de 1804,47 ± 29,87g.În urma calculării indicelui de conversie a hranei a reieşit o valoare de 1,91(kg n.c./kg spor) la lotul Lc şi de 1,90(kg n.c./kg spor) la lotul Lexp. Pe parcursul experienţei, pierderile din efectiv au fost normale, datorindu-se unor cauze accidentale. Per total, în 42 zile de creştere a puilor, mortalitatea a fost de 4,18% la lotul Lc şi mai redusă, de 3,48% la lotul Lexp. Randamentul la sacrificare. Greutatea corporală finală înregistrată la lotul Lexp., mai mare decât la lotul de control - Lc, a determinat şi obţinerea unui randament la sacrificare mai ridicat la acest lot, fără însă ca între loturi să existe diferenţe statistice semnificative. Astfel, randamentul la sacrificare a avut o valoare de 80,87 ± 0,48% la masculi din lotul Lexp. şi de 80,38 ± 0,25% la cei din lotul Lc, iar la femele, acesta a fost de 80,36 ± 0,25% la lotul Lexp. şi de 80,12 ± 0,52 la lotul Lc. Valorile calculate pentru  eficientul de variaţie ne-a  indicat o foarte bună omogenitate a caracterului studiat (V% = 1,25-2,03). Apreciem că, practicarea unor temperaturi mai scăzute de stocaj (pe timp de 9 zile) a ouălor studiate la lotul Lexp. comparativ cu lotul de control – Lc a determinat o reducere a rezistenţei organice a embrionilor, rămânând în viaţă cei mai viguroşi dintre ei, din care au rezultat pui de o calitate superioară, care au crescut mai bine. 1. Indicele de conversie a hranei (kg nutreţ combinat/kg spor) a atins un nivel de 1,91 la lotul de control - lc  şi de 1,90 la lotul Lexp.  2. Pierderile din efectiv au fost mai mari la lotul control - Lc (4,18 %) decât la lotul Lexp.(3,48%). 3. Producţia cantitativă de carne rezultată în urma sacrificării puilor studiaţi, la vârsta de 42 zile, s-a caracterizat prin valori superioare la lotul Lexp. faţă de lotul Lc la toţi, indicatorii analizaţi, respectiv: randament la sacrificare; participarea porţiunilor tranşate în alcătuirea carcasei; raportul carne/oase etc. Astfel, randamentul la sacrificare la ambele sexe (masculi + femele) a avut o valoare de  80,87±0,48% la lotul Lexp. şi de 80,38±0,25% la lotul de control – lc.