În acest studiu sunt identificate aspectele în care comportamentul agenţilor sub acoperire constituie provocare la săvârşirea infracţiunii. Se arată că pentru a nu se atesta provocarea infracţiunii este ineluctabil ca operațiunile sub acoperire să fie executate într-o manieră pasivă, fără nici o presiune care ar determina persoana acuzată la săvârșirea infracțiunii. Se ajunge la concluzia că este interzis nu doar provocarea începerii săvârşirii infracţiunii, ci şi a continuării activităţii infracţionale. În fine, se argumentează că crearea condiţiilor pentru săvârşirea infracţiunii nu constituie provocare.

In present study are identifies aspects in which the behavior of undercover agents constitutes entrapment. It is shown that in order not to prove the entrapment it is ineluctable that undercover operations be executed in a passive manner without any pressure that would cause the person accused to commit de crime. It is concluded that it is forbidden not only incitement to start the offense, but also to continue the criminal activity. Finally, it is argued that creating the conditions for committing the offense is not an entrapment.