Prezentul articol pune în discuție o serie de trăsături definitorii ale personalității tiranice, descrise de William Shakespeare prin conturarea personajelor Richard al III-lea și Macbeth. Sunt enumerați factorii ce determină propensiunea spre tiranie și contextul în care ascensiunea spre tiranie se produce. Richard al III-lea și Macbeth rămân în istoria literaturii universale drept personaje care au pășit pe calea faptelor neumane, din rațiuni diferite, dar al căror traseu se aseamănă prin faptul că, o dată deveniți tirani, crimele comise generează alte crime, răul amplificându-se și îndepărtându-i pe protagoniști de orice sursă posibilă de lumină. Sunt punctate diferențele de nuanță între temperamentul acestor două personaje, ambele oglindind personalitatea tiranică, dar prezentând moduri deosebite de a se raporta la lume. Ambii întreprind acțiuni condamnabile, distrugerea și răul capătă proporții tot mai mari, dar se poate sesiza că există deosebiri în gradul de moralitate pe care fiecare dintre aceste două personaje îl încorporează. Realizând acest studiu, observăm finețea analizei psihologice realizate de Shakespeare în redarea evoluției și dezvoltării caracterului uman în anumite contexte care favorizează pactul cu nelegiuirea.

This article discusses a number of defining traits of the tyrannical personality, as described by William Shakespeare through the outlining of the characters Richard III and Macbeth. The factors that determine the propensity towards tyranny and the context in which the rise towards tyranny occurs are listed. Richard III and Macbeth remain in the history of universal literature as characters who stepped on the path of inhuman deeds, for different reasons, but whose paths are similar in that, once they become tyrants, the crimes committed generate other crimes, the evil amplifying- and distancing the protagonists from any possible source of light. The nuanced differences between the temperaments of these two characters are punctuated, both mirroring the tyrannical personality, but presenting particular ways of relating to the world. Both undertake reprehensible actions, the destruction and evil take on ever-increasing proportions, but it is noticeable that there are differences in the degree of morality that each of these two characters embody. Carrying out this study, we observe the finesse of Shakespeare's psychological analysis in rendering the evolution and development of human character in certain contexts that favor the pact with lawlessness.