În studiu se abordează subiectul constituirii și activității celor trei conservatoare în perioada interbelică la Chișinău. Ideea deschiderii unui conservator i-a aparținut compozitorului și dirijorului român George Enescu, după prima sa vizită la Chișinău. Capitala Basarabiei a fost apreciată de către inspectorii de la București ca una cu un înalt potențial muzical. Cadrele didactice de la aceste instituții de învământ muzical erau formate din reprezentanții minorităților naționale, considerent ce a presupus o abordare specială vizavi de aceștia în privința cunoașterii limbii române. Conservatoarele s-au confruntat cu dificultăți materiale, de asigurare logistică și de recunoaștre a statului instituțional, de aceea nu au avut o efervescență de amploare. Instituțiile de învământ muzical au fost o platformă de lansare în lumea artistică a personalităților consacrate. Au fost create catedre de canto, piano, vioară, cello, fanfară teorie, artă dramatică, clase de orchestră, ansambluri, cor, acompaniator și cameral, de operă. În cadrul instituțiilor erau prezentate concerte simfonice, de operă din repertoriul compozitorilor clasici universali însă prioritare erau compozițiile românești. Instituțiile educaționale și culturale au răspuns imperativului identitar al epocii, lansând nume consacrate ale muzicii românești.

The study deals with the subject of the establishment and activity of the three musical institutions (Conservatory) in the interwar period in Chișinău. The idea of opening a musical institution belonged to the Romanian composer and conductor George Enescu, after his first visit to Chișinău. The capital of Bessarabia was assessed by the inspectors in Bucharest as having a high musical potential. The teaching staff of these musical education institutions was made up of representatives of national minorities, which meant a special approach to their knowledge of the Romanian language. The conservatories faced material difficulties, logistical difficulties and difficulties in gaining recognition from the institutional state, which is why they did not have a large-scale effervescence. The institutions of musical education were a platform for the launch into the artistic world of established personalities. It was created departments of singing, piano, violin, cello, fanfare theory, dramatic art, orchestral classes, ensembles, choir, accompanist and chamber, opera. Symphonic and opera concerts from the repertoire of classical composers were presented in the institutions, but Romanian compositions had priority. The educational and cultural institutions responded to the identity imperative of the time, launching established names of Romanian music.