În anul 2017, pe 9 august, în contextul unor cercetări de teren efectuate în satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă, autorii studiului enunțat au intervievat-o prin metoda interviului semistructurat pe Maria Borisova, născută în 1930, în s. Purcari, r-nul Ștefan-Vodă, cu numele de familie Nistor, deportată în vara anului 1949. Din narațiunea martorului direct la cel de-al doilea val de deportări din RSS Moldovnească se constată o perplexitate față de „faptul istoric consumat” și inepția evenimentului tragic. Printre cei culpabili de deportare, intervievată îi consideră pe localnici: „Unii pe alții s-au pârât, n-aveau ochi să se vadă și numai pe noi ne-au dus, că în casele noastre au intrat și au făcut Sovietul Sătesc... cei care ne-au pârât”. Din perspectiva martorului intervievat se prezintă totodată contextul general al deportării, cauzele acesteia, spațiul intrus, conviețuirea, imaginea alterității etc. Pentru a reveni la baștină, Maria Borisova a recurs la un tertip mai puțin obișnuit… s-a căsătorit cu un rus: „Ș-apoi dacă m-am măritat acolo.., mi-am schimbat familia. El era din Celeabinsk, avea părinți, casă, covoare, desena... dar o cam ducea bine cu băutura. Noi cum ne-am dus, deodată am zis să-mi schimb familia, să vin singură acasă, înapoi în Moldova, oi putea trăi, n-oi putea, cum a da Dumnezeu!”. Alianța matrimonială i-a permis Mariei Borisova (Nistor) să „scurteze” din „biografia deportării”, considerent ce i-a facilitat revenirea în Moldova sovietică și reluarea vieții de la capăt.