The present paper aims for an analysis on how the poems written by Moni Stǎnilǎ are evolving in relation to the periphery complex. A close reading approach highlights the dynamic reconfigurations of the aesthetic horizons, ready to break down canons and to suggest others, in a continuous refurbishment of images and functions that convert their original marks in order to create a world linked to the subject reconstruction.

Lucrarea își propune sǎ urmǎreascǎ evoluţia poeticii lui Moni Stǎnilǎ în raport cu complexul periferiei și sǎ determine modalitǎţile de expunere a poemelor sub o lentilǎ canonicǎ multifocalǎ. Lectura de tip close reading pune în evidenţǎ dinamica reconfigurǎrilor de orizonturi estetice, pregǎtitǎ sǎ spargǎ canoane și sǎ propunǎ altele, într-o amenajare de montaje unde forme și funcţii își convertesc semnele iniţiale pentru a crea o lume nouǎ – care nu poate fi conceputǎ în afara reconstrucţiei subiectului.