In the literature, negotiations are treated by authors as a process involving two parties that have a constructive dialogue to reach an agreement, compromise or understanding. Communication is also defined as a process by which information in any form reaches from sender to receiver, and its finality can also be an agreement, compromise or understanding. Starting from this hypothesis, the author presents a theoretical study of the interdependence of these two elements presented in the vision of economic activity. The decision-making process is present in all managerial elements, economic management activities, management processes as well as in those of communication and negotiation. The determining factor for the study in this article is the particularities of the decision-making process presented by the parties to the negotiation or communication. The author notes distinctive and associated elements between the two processes that exist a multiplicative dialogue of the participating parties. The ability to create relationships between partners or parties involved in transactions, exchanges, agreements, conflicts, etc. depends on the elements of the decision-making process characteristic of negotiations. The interdependence and the relationship between communication and negotiation is in the author's view the relationship between powers that contributes to symmetrical or complementary decisions between the two parties participating in the dialogue. Finding the balance of power will be the idea of achieving the ideal dialogue between the two parties involved and a contribution to achieving full equality between the two. Achieving this formula in the process of negotiating or communicating the two parties can be treated as a success factor in transmitting the message or information to the partner at fair value or a confrontation of two completely different parties that will reach an effective exchange.

În literatura de specialitate negocierile sunt tratate de autori ca un proces în care participă două părți ce poartă un dialog constructiv pentru a ajunge la un acord, compromis sau înțelegere. Comunicarea la fel fiind definită proces prin care o informație sub orice formă ajunge de la emitent la receptor, iar finalitatea acestuia poate la fel fi un acord, compromis sau înțelegere. Pornind de la această ipoteză autorul prezintă un studiu teoretic al interdependenței acestor două elemente prezentate în viziunea activității economice. Procesul decizional este prezent în toate elementele manageriale, activitățile de gestiune economică, procesele de dirijare precum și în cele de comunicare și negociere. Factorul determinant privind studiul din prezentul articol îl constituie particularitățile procesului decizional prezentat de părțile participante la negociere sau în comunicare. Autorul costată elemente distinctive și asociate între cele două procese ce persistă un dialog cu destinație multiplicativă a părților participante. Capacitatea de creare a rapoartelor dintre parteneri sau părți implicate în tranzacții, schimburi, acorduri, conflicte, etc. depinde de elementele procesului decizional caracteristic negocierilor. Interdependența și raportul dintre comunicare și negociere îl constituie în viziunea autorului raportul dintre putere care contribuie la luarea deciziilor simetrice sau complimentare dintre cele două părți participante la dialog. Găsirea punctului de echilibru al puterii va constitui ideea realizării ideale a dialogului dintre cele două părți implicate și o contribuție la obținerea raportului de egalitate deplină dintre cei doi. Atingerea acestei formule în procesul de negociere sau comunicare a celor două părți poate fi tratată ca factor de succes privind transmiterea mesajului sau informației către partener la justa valoare sau o confruntare a două părți total diferite ce vor ajunge la un schimb eficient.