În cultura folclorică improvizaţia se manifestă în cadrul producţiilor celor trei ramuri distincte, care se afl ă în relaţie sincretică: literară, muzicală şi coregrafi că. Doina şi balada îmbină în raport diferit improvizaţia poetică cu cea muzicală. Genurile pe care le reprezintă doina şi balada – liric şi epic, determină esenţa structurală şi interpretativă ale ambelor specii. Conţinutul poetic îşi pune amprenta defi nitorie asupra baladei, deoarece în raportul melodie – conţinut poetic anume ultimul primează şi determină genul creaţiei – epos. Din contra, în doină melodia este în prim-plan. Totuşi, din punct de vedere al conţinutului literar, ambele specii pot aborda aceleaşi module de subiect. Sub aspect muzical, atât doina cât şi balada se axează pe improvizaţie liberă, bazată pe combinaţia unor elemente muzicale tradiţionale consacrate. Acest fapt creează deseori o confuzie în interpretarea speciilor folclorice date.

In the folklore culture, improvisation can be found within works belonging to three distinct branches, which also are in syncretic relation: the literary, musical, and choreographic branches. Th e doina and the ballad combine, in diff erent ways, both poetic and the musical improvisation. Th e genres represented by the doina and the ballad – lyrical and epic, determine the structural and interpretative essence of both species. Th e poetic content is a defi ning element for the ballad, because between the melody and the poetic content, the latter defi nes the genre of the work – the epic genre. On the contrary, in the doina, the melody is in the forefront. In terms of content, however, both species can approach the same subjects. From a musical aspect, both the doina and the ballad are focused on free improvisation, based on the combination of some established traditional musical elements. Th is oft en leads to confusion in the interpretation of the given works.