Amploarea crescândă a provocări globale, precum necesitatea ameliorării situației privind drepturile omului, a teoriei și practicii dezvoltării durabile, a generat apariția concepției securității umane care a schimbat accentele și în paradigma securității naționale, înlocuind statul ca obiect al activităților de securizare prin aplicarea forței militare, cu individul uman, protejat multilateral. Pentru prima dată conceptul de securitate umană a fost propus în anul 1994, în Raportul asupra dezvoltării umane a ONU. Actualmente există o lipsă evidentă, atât la nivel internaţional, dar și în Republica Moldova, a unui cadru normativ şi legislativ adecvat gravităţii situaţiei create în ceea ce priveşte nivelul actual scăzut al securității umane, aspect ce poate fi ameliorat substanțial prin contribuția societății civile. Provocările de ordin practic la adresa securității umane, a omenirii în genere şi a viitorului acesteia, au fost dublate de cele teoretico-metodologice. Sistemul complex de asigurare a securității umane presupune o schimbare de norme, mentalități, ceea ce e imposibil de realizat fără de o susținere sociopolitică şi instituţională importantă, sprijinită prin inițiative ale societăţii civile, care a reacţionat prompt la aceste provocări şi a făcut eforturi importante pentru a se adapta la priorităţile de ordin practic ale momentului.

The growing magnitude of global challenges, such as the need to improve the human rights situation, the theory and practice of sustainable development, has led to the emergence of the concept of human security which has changed the emphasis on the national security paradigm, replacing the state as a security force, with the human individual, multilaterally protected. The concept of human security was first proposed in 1994 in the UN Human Development Report. Currently, there is an obvious lack, both internationally and in the Republic of Moldova, of a normative and legislative framework adequate to the gravity of the situation created in terms of the current low level of human security, which can be substantially improved by the contribution of civil society. The practical challenges to human security, to humanity in general and to its future, have been doubled by the theoretical-methodological ones. The complex system of ensuring human security involves a change of norms, mentalities, which is impossible to achieve without significant socio-political and institutional support of initiatives of civil society, which reacted promptly to these challenges and made significant efforts to adapt to the practical priorities of the moment.