Cuprul este considerat unul din elementele esenţiale pentru organismele vii datorită includerii sale într-o gamă largă de procese metabolice. Ionii de cupru formează prototipuri funcţionale în sistemele biologice. Ei sunt asociaţi cu o serie de enzime ce posedă importanţă vitală: asigură transportul transmembranar al electronilor, reprezintă parte componentă a sistemelor antioxidante. Deoarece nivelul ridicat de ioni de cupru poate fi în detrimentul organismelor, este foarte importantă utilizarea raţională şi echilibrată a acestui metal. Doza zilnică recomandată de cupru pentru om este estimată la 2-3mg/zi, aceasta putând însă varia în cazul malnutriţiei, anemiei, intoxicaţiei. Este demonstrat efectul antagonist al cuprului cu unele metale, în special, cu fierul. Carenţa cuprului împiedică absorbţia şi metabolismul fierului la animale. Deşi în mediul extern (în sol) cuprul se află în exces, formele organice, inofensive ale cuprului sunt într-o cantitate redusă. O metodă eficientă de biotransformare a metalelor cu grad divers de toxicitate este cultivarea cianobacteriei Spirulina platensis în prezenţa metalelor respective, care pot stimula productivitatea spirulinei, dar şi atribui biomasei obţinute proprietăţi calitative noi: imunostimulatoare, regeneratoare, citoprotectoare etc. Astfel, scopul investigaţiilor efectuate au fost orientate spre studiul acţiunii unor compuşi coordinativi ai Cu(II) asupra productivităţii şi componenţei biochimice a biomasei de Spirulina platensis CNMN-CB-02. Cultura de spirulină a fost cultivată pe mediul de nutriţie mineral Zarrouk, cu suplimentarea în mediu a compuşilor coordinativi: Cu(HL1 )NO3, Cu(HL2 )NO3, Cu(HL3 )NO3, Cu(HL4 )NO3 şi compusului anorganic Cu(SO4)•7H2O, în concentraţie de 1-6mg/l. Productivitatea spirulinei în a 7-a zi de cultivare a fost determinată fotocolorimetric conform metodei elaborate de Rudic (1993). Compoziţia biochimică a fost stabilită spectrofotometric pentru proteine (Lowry 1951), lipide (LAHEMA 1975), glucide (Filipovici 1975). Analiza productivităţii spirulinei a evidenţiat acţiunea stimulatoare a compuşilor Cu(HL2 )NO3 şi Cu(HL4 )NO3. Cele mai înalte valori au fost înregistrate pentru concentraţiile mici de compus (1-2mg/l), acumularea biomasei reducându-se odată cu majorarea concentraţiei. Concentraţia de 6mg/l s-a dovedit a fi letală pentru spirulina. Studiul componenţei biochimice a S. platensis a înregistrat cel mai considerabil spor al conţinutului de proteine, cu 30,50%, pentru compusul coordinativ Cu(HL2 )NO3 administrat în concentraţie de 1mg/l. Valori mai ridicate cu 25,27-85,67% ale conţinutului de lipide au fost obţinute pentru compuşii coordinativi Cu(HL2 )NO3 şi Cu(HL3 )NO3. Majorarea concentraţiei de compus determină şi majorarea fracţiei de lipide în biomasă. Toţi compuşii Cu(II) supuşi studiului stimulează sinteza şi acumularea carbohidraţilor în biomasa de spirulină. Rezultatele cele mai semnificative au fost obţinute pentru concentraţiile maxim administrate, neletale de compus. Compusul Cu(HL2 )NO3, în concentraţie de 4mg/l şi compusul Cu(HL4 )NO3, în concentraţie de 5mg/l stimulează acumularea glucidelor în biomasă cu 92,49% şi 103,18%, respectiv. În urma investigaţiilor concluzionăm că compuşii coordinativi ai Cu(II) utilizaţi sunt mai eficienţi la cultivarea spirulinei în comparaţie cu compusul anorganic Cu(SO4)•7H2O, demonstrând valori mai înalte ale productivităţii şi componenţei biochimice.