La etapa actuală politica şi practica educaţională din numeroase ţări ale lumii este orientată în direcţia integrării preșcolarilor (copiilor) cu cerinţe educative speciale (CES) în medii educaţionale şi de viaţă cât mai aproape de cele obişnuite, normale ale unei comunităţi. Unul dintre cele mai importante aspecte ale învăţământului actual este nevoia sa de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi copiii – fie că sunt copiii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un ritm mult mai încet de învăţare. O nouă dimensiune care începe să se contureze în peisajul învăţământului românesc este aceea de democratizare şi egalizare a şanselor fiecărui copil în parte. În acest scop a fost înfiinţată şi comunitatea incluzivă – un răspuns la redimensionarea educaţiei. Scopul acestei comunitӑți este de a crea pentru toţi copiii un cadru prielnic învăţării, pornind de la premiza că diferenţele dintre oameni sunt normale şi ele trebuie acceptate. Un rol important în atribuim pedagogiei şi învăţarii centrată pe copil, prin adaptarea curriculumului şi metodelor de predare la capacitatea şi nevoia fiecăruia în parte.