Schimbările majore din secolele XIX–XX, dialogul cultural european și globalizarea din perioada de tranziție post-sovietică (răspântia secolelor XX–XXI) impun o revizuire critică și o modernizare a aparatului teoretic și metodologic al etnocoreologiei. Studiul argumentează necesitatea actualizării conceptelor despre dansul popular „dansul folcloric” dansul tradițional, în scopul ajustării metodei de cercetare la noile realități socioculturale. Coregrafia tradițională cristalizată pe parcursul timpului s-a dezvoltat și îmbogățit prin contribuția mai multor generații de dansatori pasionați, fiecare aducându-și contribuția la cultivarea gustului poporului, exprimat prin forme artistice situate în vârful ierarhic al valorilor. În contextul multiplelor aculturații, care își revendică diverse roluri în cultura noastră, este foarte util și oportun să abordăm domeniul dansului tradițional, pentru a-l face mai relevant, prezentându-l în deplinătatea valorilor sale. Uzul figurat și deformarea mișcărilor dansului folcloric de către unii coregrafi sau dansatori din Republica Moldova creează confuzii și dificultăți suplimentare în abordarea științifică a etnocoreologiei, iar atenția exagerat de mare acord