Datele cu caracter personal sunt transferate din ce în ce mai mult peste frontiere – atât cele virtuale, cât şi cele geografice – şi sunt stocate pe servere în mai multe ţări.  Acesta este un aspect caracteristic al tehnologiilor de tip „cloud computing”. Globalizarea fluxurilor dedate necesită consolidarea la nivel internaţional a drepturilor persoanelor la protecţia datelor. Pentru aceasta, trebuie adoptate principii solide privind protecţia datelor persoanelor, menite să faciliteze circulaţia transfrontalieră adatelor cu caracter personal, asigurând în acelaşi timp un nivel ridicat şi coerent de protecţie, fără lacune şi lipsite de complexitate inutilă. Astfel, una din funcţiile de bază ale Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD) reprezintă o colaborare structurată cu celelalte autorităţi de protecţie a datelor cu caracter personal. Forumul central pentru cooperare în cadrul UE este Grupul de lucru privind art.29.Acesta este în cazul în care autorităţile naţionale de protecţie a datelor cu caracter personal se întâlnesc pentru a face schimb de opinii privind problemele actuale, pentru a discuta despre o interpretare comună a legislaţiei privind protecţia datelor şi pentru a oferi consultanţă Comisiei Europene. AEPD participă, de asemenea, la activităţile care urmăresc asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal în al treilea pilon al UE, care se referă la cooperarea poliţienească şi judiciară. Aceasta include participarea la o serie de reuniuni cu Organismele de Supraveghere Comune ale sistemelor de informare din al treilea pilon. Ea este, de asemenea, un membru al grupului de lucru privind poliţia, instituit de către Conferinţa Europeană, cu scopul de a pregăti consultanţă în materie în cadrul celui de-al treilea pilon. În plus, AEPD a luat, de asemenea, parte la reuniunile Autorităţi de Supraveghere comune a Sistemului de Informaţii Schengen, care intră atât sub incidenţa pilonului unu, cât şi sub incidenţa celui de al treilea.  Una dintre cele mai importante sarcini de cooperare se referă la Eurodac, în cazul în care responsabilităţile pentru supravegherea protecţiei datelor cu caracter personal sunt împărţite. Eurodac este un sistem IT de mari proporţii care cuprinde amprentele digitale ale solicitanţilor de azil. Se compune din unităţile naţionale (în funcţie de legislaţia naţională), şi o unitate centrală (reglementate de Regulamentul 45/2001). O abordare coordonată este esenţială, ţinând cont de faptul că supravegherea depinde de o colaborare între autorităţile naţionale pentru protecţia datelor cu caracter personal şi AEPD. De aceea, AEPD organizează întâlniri bianuale de coordonare. Două mari conferinţe de protecţie a datelor cu caracter personal sunt organizate în fiecare an. În fiecare primăvară, o conferinţă europeană asamblează oficiali autorităţilor de protecţie a datelor cu caracter personal din statele-membre ale UE şi Consiliul Europei. Şi în fiecare toamnă, o gamă largă de experţi în protecţia datelor, atât din sectorul public, cât şi din sectorul privat, se reunesc pentru Conferinţa Internaţională. În partea ce ţine de cooperarea internaţională privind protecţia datelor cu caracter personal, sub aspectul fluxurilor transfrontaliere de date cu caracter personal, chestiunea se pune în ce măsură legile naţionale privind protecţia datelor oferă o protecţie adecvată persoanelor fizice, atunci când informațiile care îi privesc constituie obiectul fluxurilor transfrontaliere. Calculatoarele, conectate la căile de telecomunicații sunt pe cale de a deschide noi perspective pentru prelucrarea de date la nivel internațional. Acestea ajută la depășirea mai multor tipuri de bariere care împiedică comunicarea dintre naţiuni: distanţă, timp, limbă și cost. Prelucrarea dispersată permite utilizatorilor să distribuie un sistem informativ sau o bază de date în mai multe ţări. Reţelele permit utilizatorilor să aibă acces la conectarea sistemelor de informare situate în ţări îndepărtate. În mai multe sectoare (de exemplu, bancare, de călătorie, cărţi de credit, etc.), astfel de aplicaţii de procesare transfrontalieră a datelor deja sunt utilizate pe larg. În partea ce ţine de utilizatori sau persoane vizate nu ar trebui să existe nici o diferenţă, dacă operațiunile de prelucrare să fie efectuate în una sau mai multe țări. Aceleași reguli de bază ar trebui să se aplice și persoanele fizice ar trebui să aibă aceleași garanţii de protecţie a drepturilor şi intereselor sale. Cu toate acestea, în practică, protecția persoanelor îşi pierde eficiența când aria geografică se extinde. O preocupare este că utilizatorii nu sunt tentați să evite controalele impuse de protecție a datelor, prin mutarea operațiunilor lor, în tot sau în parte spre „paradisuri de date”, adică, în țările cu legi mai puţin stricte în privinţa protecţiei datelor sau nu le au în general. Pentru a diminua acest risc, unele state şi-au instituit în dreptul intern controale speciale sub forma, spre exemplu, de autorizare de export a datelor. Totuşi, astfel de controale ar putea împiedica libera circulație internaţională a informațiilor care constituie un principiu de importanță fundamentală, atât pentru persoane fizice, cât și pentru națiuni. Astfel ar trebui să fie găsită o formulă pentru a garanta că protecția datelor la nivel internațional nu afectează principiul. Chiar și între state în care există un sistem de legi de protecție a datelor foarte similare, apar probleme atât în raport cu legea în sine, cât și cu aplicarea ei în practică. Când prelucrarea automată a datelor personale implică părți din diferite țări (de exemplu, în cazul unei baze de date într-o țară conectată la terminalele din alte țări), este uneori dificil a determina care stat are jurisdicție și care legislație națională este aplicabilă. În plus, persoanele care trăiesc într-o țară pot întâmpina dificultăți atunci când doresc să își exercite drepturile în ceea ce privește fișierele automatizate situate în alte țări. Astfel de probleme nu pot fi rezolvate în mod satisfăcător decât prin cooperare internațională. În general, ținând cont de dezvoltarea tehnologică rapidă de prelucrare a informațiilor și de dezvoltarea fluxului internațional de date, este de dorit să se stabilească mecanisme la nivel internațional şi să fie dezvoltate cele existente, care ar permite statelor de a se informa și consulta cu privire la protecția datelor. În acest sens, unul dintre cele mai importante instrumente internaţionale cu caracter regional care stă la baza cooperării internaţionale privind protecţia datelor cu caracter personal este Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal care a fost adoptată în cadrul Consiliului Europei în 1981 şi a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 iunie 2008. Convenția este formată din trei părți principale: – Dispoziții de drept material în formă de principii de bază. – Reguli speciale pentru fluxurile transfrontaliere de date. – Mecanisme de asistență reciprocă și de consultare între părți. Punctul de plecare al Convenției este că anumite drepturi ar trebui să fie protejate în temeiul libertății circulaţiei informației, indiferent de frontiere, acest din urmă principiu este consacrat în instrumentele internaționale și europene privind drepturile omului (art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice).  Astfel, în contextul celor expuse, putem constata cu certitudine că cooperarea internaţională în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal este un proces indispensabil garantării acestui drept, de altfel fundamental, cu atât mai mult, cu cât evoluţia tehnologiilor informaţionale se desfăşoară cu o viteză extremă şi necesită nu doar a fi încadrată în limitele principiilor legale de drept, dar şi instituirea şi dezvoltarea unui cadru adecvat de implementare şi aplicare atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.