Trăim într-o societate în care oamenii interacţionează mereu, de aceea este important pentru ei să se înţeleagă unii cu alţii. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm o realitate cotidiană de existenţă a con­flic­te­lor, rezolvarea cărora este un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalităţi diferite, cu motivaţii diferite şi cu un potenţial de muncă şi creaţie care variază în limite foarte largi. În acest context, e cazul să menţionăm că epoca spre care se îndreaptă societatea actuală este una a schimbărilor profunde, desfăşurate la inter­va­le scurte de timp, o epocă despre care putem spune că este dominată de accelerarea continuă a ritmului de viaţă a omenirii.Pentru a fi pregătiţi să acţioneze eficient, atunci când sunt implicaţi într-un conflict, oamenii trebuie să fie conştienţi de anumite aspecte ale conflictelor: acestea din urmă sunt o parte firească a vieţii zilnice, o realitate a vieţii cotidiene, inerentă relaţiilor umane [1].Astfel, într-o lume a interdependenţelor, universalitatea conflictelor include şi sfera educaţiei şcolare. Nu se poate imagina o societate sau o şcoală care funcţionează perfect, fără conflicte. Cu toate acestea, ele aduc cadrelor didactice noi provocări, deschid noi orizonturi spre investigare, inovare, profesionalizare.                   În instituţia şcolară, şi anume, în colectivul didactic se produc, incontestabil, toate tipurile recunoscute de conflicte: intrapersonale, interpersonale, intergrupale, intragrupale, dar ele se prezintă ca şi conflicte între: cadre didactice–cadre didactice; cadre didactice– direcţia de condu­cere; cadre didactice–persoane/ instituţii externe sistemului de învăţământ.Cele mai aprige conflicte sunt între cadrele didactice, deoarece, de regulă, persoanele implicate în conflict nu sunt dispuse să renunţe la drepturile, libertăţile sau convingerile lor. Atunci când două cadre didactice au convingeri diferite în legătură cu desfăşurarea procesului educativ, un conflict se poate manifesta în orice moment [2].Conflictele dintre cadrele didactice sunt determinate, mai ales, de lupta pentru obţinerea unor avantaje (obţinerea gradaţiei/salariului de merit), lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică, membru în consiliul de administraţie, di­rec­tor adjunct, director) sau pentru afirmare (obţinerea de premii de către ele­vii care participă la diverse concursuri şcolare, obţinerea gradelor di­dactice etc.). Printre cauze se numără şi existenţa unor convingeri şi opi­nii diferite, a unor valori diferite, deosebirile în plan temperamental şi cultural.Foarte delicate sunt conflictele unor profesori cu administraţia ins­ti­­tuţiei, în general, sau cu managerul instituţiei, în special. Pentru evi­ta­rea şi/sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca fie­care parte să adopte un comportament proactiv, prin care se caută îm­bunătăţirea relaţiilor interpersonale dar şi a celor organizaţionale. Echipa managerială trebuie să facă cât mai transparentă activitatea lor, iar deciziile să fie luate în comun cu tot colectivul [3].Gestionarea conflictelor în organizaţia şcolară reprezintă punctul-cheie pentru buna desfăşurare a procesului didactic; implică, în primul rând, acceptarea lui şi utilizarea unor mijloace pentru a putea fi cont­ro­­lat, care va duce la maximizarea potenţialului inovator al conflic­te­lor cu ajutorul cooperării şi colaborării. Dacă nu sunt gestionate adec­vat, conflictele afectează moralul angajaţilor şi chiar bunăstarea orga­ni­zaţiei.Abilitatea de rezolvare a conflictelor depinde de competenţele cad­ru­lui didactic în managementul relaţiilor umane şi de abilităţile sale de co­municare. De aceea, în managementul conflictelor, profesorul tre­buie să ştie să vorbească, dar şi să asculte, să promoveze cooperarea pentru a dezvolta un climat bazat pe încredere, să dea dovadă de res­pect faţă de părţile implicate, să fie tolerant faţă de diferitele opinii, să promoveze luarea în mod democratic a unei decizii, să fie responsabil, să dea dovadă de echilibru, calm şi să fie echidistant faţă de cei implicaţi. Şansele de soluţionare a unui conflict sporesc, dacă atenţia cade asupra problemei, şi nu a persoanelor implicate.Ştiinţa rezolvării conflictelor nu presupune ignorarea, negarea, eliminarea conflictului din viaţă. Nu serveşte nimănui să pretindem că nu există conflict, nici să ne simţim vinovaţi sau ruşinaţi că suntem implicaţi în conflicte [4].În concluzie, conflictele în mediul educaţional nu pot fi evitate în totalitate, dar este necesară o gestionare corectă a lor, în aşa fel încât să servească interesele tuturor părţilor implicate şi să ducă la instaurarea unei atmosfere de încredere între părţi, la reducerea stărilor conflictuale şi la abordarea constructivă a acestora. Avantajele abordării vizate rezidă în descoperirea soluţiilor optime, în îmbunătăţirea şi consoli­darea relaţiilor şi stimularea performanţelor întregii instituţii.