Actualmente, Europa tinde spre consolidarea unei societăţi bazate pe cunoaştere, astfel, în consensul teoriei capitalului uman, guvernele su­nt invitate ,,să privească formarea cadrelor didactice nu ca pe o chel­­tu­ială, ci ca pe o investiţie care poate produce un imens beneficiu – e­du­­­caţie de calitate pentru toţi” [2, p. 29].Politicile europene în ma­te­rie de formare profesională prevăd ca toa­te cadrele didactice, dincolo de rolul lor de transmiţător de cu­noş­tin­ţe, să fie antrenate în sisteme de dez­­voltare profesională, care să asi­gure „valorificarea nevoilor spe­ci­fi­ce ale fiecărui elev, dezvoltare a au­to­nomiei elevilor, dobândirea com­pe­tenţelor-cheie, adaptarea pre­dă­rii la mediile multiculturale; utilizare a noilor tehnologii” [7, p.12].Şi în R. Moldova în ultimii ani s-a in­ten­si­ficat procesul de mo­der­ni­za­re a sistemului şi a procesului de formare pro­­fesională continuă, în special, a personalului din sistemul de în­vă­ţă­mâ­nt general. Asi­gu­ra­rea calităţii proceselor de formare continuă a per­so­nalului didactic rep­re­zintă o problemă de maximă complexitate, iar co­relarea acestor pro­ce­se cu prevederile documentelor reglatoare ale domeniului în vigoare este deja un imperativ. Astfel, în 2018 Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării a aprobat Standardele de competenţă pro­fesională ale cad­re­lor didactice [8], document ce reprezintă un sistem de referinţă im­por­tant pentru autoevaluarea nivelului de per­for­man­ţă al cadrelor di­dac­tice din învăţământul general. Standardele re­pre­zintă cerinţele de ba­ză pe care trebuie să le demonstreze cadrul di­da­c­tic, mereu deschis şi motivat spre dezvoltare profesională şi atin­ge­rea de performanţe su­pe­rioare.Cercetările în domeniu unanim accentuează ideea că dez­vol­tarea/perfecţionarea continuă trebuie privită în contextul motivaţiilor profesionale, iar la originile reacţiilor motivaţionale ale fiecărui cadru didactic se află, în primul rând, nevoile sale profesionale. Nevoia este discrepanţa sau diferenţa (distanţa) dintre stadiul ac­tu­al de dezvoltare al unui grup sau al unei situaţii şi stadiul dorit (posibil de atins); nevoia reflectă existenţa unei probleme care necesită in­ter­ven­ţia, o problemă care trebuie tratată [5, p.87].Nevoia de formare continuă apare atunci când cunoştinţele, com­pe­ten­ţele, atitudinile profesorului se dovedesc insuficiente, el resimte o ten­siune internă şi face eforturi de a se pune în acord cu sine şi cu lumea [5, p.163]. Această activitate de educaţie permanentă este o re­cons­tru­c­ţie din interior a personalităţii umane, având ca scop echilibrul sinelui cu mediul. În felul acesta, educaţia, ca formă esenţială de adaptare a om­ului la lume, parcurge câteva trepte: (a) cunoaşterea, explicaţia, asi­mi­larea; (b) aprecierea, valorile, orizontul interior; (c) acţiunea, com­por­tamentul propriu [3, p.476].Tocmai unul dintre principiile de bază ale formării profesionale con­­ti­nue a cadrelor didactice reprezintă valorizarea nevoilor pro­fe­sio­na­le a cadrelor didactice în construcţia programelor de formare con­ti­nuă.În acest context, evidenţiem cercetarea realizată de M. Huncă [4], ca­re a stabilit lipsa de corelare între nevoile personale de formare a ca­dre­lor didactice şi cele instituţionale. Autoarea a propus un experiment („Pro­fesionalizarea didactică prin interconexiunea nevoilor personale cu nevoile instituţionale”), care a avut drept obiectiv principal dez­vol­ta­­­­rea profesională continuă a cadrelor didactice, în conformitate cu noi­­le realităţi sociale, educaţionale şi economice, prin corelarea ne­voi­lor per­sonale cu nevoile instituţiei din care fac parte, cu nevoile be­­ne­fi­cia­ri­lor direcţi (elevii) şi cu nevoile beneficiarilor indirecţi ai pro­cesului edu­caţional (părinţii – reprezentanţi ai comunităţii).Motivarea personalului didactic spre formare continuă presupune şi crea­rea unei atitudini pozitive faţă de acest proces, dar şi capacitatea de a acţiona în mod autonom.În acest sens, recomandăm: iden­ti­fi­ca­rea me­canismelor de moti­va­re a cadrelor didactice pentru formarea pro­­fe­sio­nală continuă; orga­ni­zarea permanentă şi la necesităţi a acti­vi­tă­ţilor de identificare a ne­voi­lor pro­fe­sionale ale cadrelor didactice; di­ver­­si­fi­ca­rea, flexibilizarea şi echi­lib­ra­rea ofertelor de formare pro­fe­sio­nală con­tinuă, pornind de la ana­li­za ne­voilor profesionale ale cad­re­lor di­dac­ti­­ce; stabilirea de căt­re cad­re­le di­dactice a traiectoriei proprii în for­ma­rea profesională con­tinuă prin ale­gerea programelor ce co­res­pund ne­voi­lor de formare continuă; dez­vol­tarea competenţei de for­ma­re­/au­to­for­mare continua a cadrelor di­dac­ti­ce.