Colaboratorii institutului au obţinut compuşi biologic activi de origine naturală din clasa steroizilor, care au însuşirea de a majora rezistenţa plantelor la secetă. Dintre substanţele propuse a fost şi Melangozida. Particularităţile acţiunii acestui fi toregulator au fost cercetate în baza reacţiilor de răspuns a proceselor funcţionale-cheie, ca schimbul hidric şi fotosintetic a plantelor. Experienţa a fost efectuată cu puieţii de măr a soiului Goldenspur în căsuţa de vegetaţie a institutului în condiţii controlate de umiditate (optimală şi insufi cientă), care au fost trataţi (în 2 termeni) în faza creşterii intensive cu biopreparatul propus (în concentraţie de 0,001 %). S-a stabilit, că defi citul de saturaţie a frunzelor din varianta-martor cu secetă (fără tratare), în comparaţie cu varianta-martor în condiţii favorabile, s-a majorat în diferiţi termeni aproximativ cu 23,5-101,0%, turgescenţa relativă a diminuat cu 11,3-14,9%, iar conţinutul total de apă – cu 6,8-10,6%. Stropirea frunzelor cu Melangozidă a stimulat mărirea hidratării ţesuturilor în ambele fonuri de umiditate, însă mai evident – în condiţii de secetă. Aşa, defi citul de saturaţie s-a diminuat cu 18,0-29,2%, turgescenţa s-a mărit cu 12,5-24,9 %, capacitatea de reţinere a apei s-a majorat cu 26,1-48,6%, indicând un consum de apă mai econom sub acţiunea substanţei aplicate. Prin urmare, metabolismul hidric a fost mai puţin afectat de secetă, întrucât cantitatea apei eliminate în procesul de ofi lire a scăzut nesemnifi cativ faţă de plantele-martor. Capacitatea înaltă a plantelor tratate cu fi tosteroidul studiat cu proprietăţi de autoreglare a schimbului hidric şi de sporire a efi cienţei utilizării apei în condiţii defi citare de umiditate coincide cu schimbările pozitive ale activităţii fotosintetice. De exemplu, conţinutul clorofi lei a+b după a doua tratare indică 4,05 mg/dm2, ceea ce constituie 134,88% faţă de martor. Această sporire a fost, posibil, indusă atât de intensitatea biosintezei, la fel cât şi de reţinerea degradării acestora. Spre sfârşitul vegetaţiei se observă o tendinţă de micşorare fondului de pigmenţi: suma clorofi lei la plantele tratate a depăşit martorul numai cu 15,39%, însă şi în perioada postsecetoasă biosubstanţa utilizată produce modifi cări pozitive protectoare. La plantele netratate conţinutul pigmenţilor s-a micşorat esenţial, probabil, din cauza degradării plastidelor. Este important de accentuat, că sub acţiunea preparatului s-a observat o creştere a conţinutului de carotenoizi, care servesc nu numai ca fi toreceptori şi antene suplimentare, ci şi ca protectori contra fotooxidării clorofi lei excitate. Efectul pozitiv al tratării cu Melangozidă s-a manifestat şi asupra formării suprafeţei frunzelor (depăşirea martorului de 2,3 ori), densităţii lor specifi ce şi a potenţialului fotosintetic. Modifi cările menţionate în valorile indicilor fotosintetici studiaţi într-o măsură mare au contribuit şi la productivitatea fotosintetică neto: în a 22 zi după I tratare a constituit 352,70% faţă de martor. Ultimul indice corelează cu recolta plantelor. În aşa mod, elucidarea particularităţilor de activitate fotosintetică şi legităţilor de adaptare şi rezistenţă a plantelor de măr la acţiunea insufi cienţei hidrice mărturisesc despre protejarea aparatului fotosintetic a plantelor cu utilizarea preparatului menţionat, şi ca urmare, a fost propus un procedeu de reglare exogenă a fotosintezei şi de sporire a rezistenţei puieţilor de măr prin tratament cu Melangozidă. Invenţia se referă la pomicultură şi poate fi aplicată pentru creşterea materialului săditor în pepinieră.