Chiar de la bun început drumul devenirii mele a fost marcat de prezenţa domnului Mircea Ioniţă. L-am descoperit pe parcurs şi acum îi văd chipul modest îngîndurat, chemat de lumina cunoaşterii continue, cu fruntea înecată în marea de carte, prin care şi-a trăit viaţa. Era un model de conştiinţă şi rezistenţă. Discutînd în franceză dar în paralelă venind şi prin graiul dulce a lui Creangă şi Sadoveanu ştia să ajungă explicit la inima fiecărui student. Se asocia mereu cu obiectul său de bază şi nu putea fi numele marelui Profesor Ioniţă divizat de obiectul său de bază Grammaire francaise. Ideile sale asupra gramaticii limbii franceze se referă la forme morfologice şi sintactice, fixate în sens, expresii la care se pot aplica formule cu caracter normativ general. Reflectarea unor concepţii sus numite le întîlnim şi în lucrarea sa Grammaire francaise, ce ne-a facilitat atît în liceu, cît şi la facultate pătrunderea în esenţa gramaticii franceze, care în comparaţie cu alte limbi europene, am putea-o fără îndoială numi complicată. Această lucrare include material de gramatică (morfologia şi sintaxă), explicarea regulilor gramaticale şi este însoţită de numeroase exemple. Este un îndrumar atît pentru elevi, cît şi pentru studenţi şi profesori. Ecoul vocii sale specifice se aude şi acum pe coridoarele Facultăţii Limbi şi Literaturi Străine, căci erau promovate lecţiile de gramatică cu uşile deschise pentru toţi noi. Erau de invidiat factorii intelectuali, culturali, psihologici şi estetici. Un om de cultură înaltă, predînd în limba franceză, făcea adesea trimiteri la diverse izvoare literare din alte culturi. Un subtil psiholog, cunoscînd adîncurile sufletului omenesc, ceea ce respira în M. Ioniţă înca de la sat, unde omenia mai arde în vatra fiecăruia.  Daca aş analiza stilul Profesorului Ioniţă, ar fi de menţionat faptul că, era o fire modestă cu ţigara mereu în mîna dreapta, de care nu se despărţea şi care, probabil îl înţelegea cel mai bine, căci numai fumul ei pătrundea în adîncurile sufletului marelui Profesor şi citea gîndurile nespuse. Prin urmare stilul e insăşi profesorul şi citindu-l pe Buffon “le style c est l'homme meme”, ar fi clar de ce M. Ioniţă şi-a păstrat stilul pînă în ultima clipă şi n-a renunţat la ideile sale. M. Ioniţă a facut parte din şirul lung de cărturari moldoveni, absolvenţi ai Facultăţii Limbi şi Literaturi Străine alături de V. Jitaru, I. Manoli, E. Jitaru, E. Dragan, A. Pomelnicova, I. Ignatiuc, L. Iavorschii s. a. Urcînd treptele stiinţifice, a întîlnit multe piedici, care nu l-au derutat şi nu l-au oprit, ba din contra a păşit ferm de pe treapta de lector la cea de conferenţiar, apoi la cea de Profesor universitar. Bogata experienţă didactică, acumulată de aproape 40 de ani s-a concentrat în mai multe lucrări: 3 monografii, 7 manuale, 5 traduceri şi peste 50 de articole ştiinţifice publicate în diverse reviste şi culegeri. Alt domeniu de activitate prin care contrar modestiei, care-l caracteriza, era prezenţa sa activă în calitate de Şef de catedră Limba Franceză (1964-1965) şi mai tîrziu Şef de catedră Filologie Franceză unde a activat 13 ani în această postură. Ultimii doi ani din viaţă a predat la Institutul Nistrean de Economie şi Drept din oraşul Bălţi, în calitate de Şef de catedră la catedra Disciplini Socio-Umane. Noi veşnicii studenţi la Şcoala Profesorului M. Ioniţă putem să-i mai aducem o ofrandă la chipul înveşnicit în timp printr-un cuvînt de mulţumire, pentru că a fost şi a rămas în viaţa noastră un model de verticalitate, rezistenţă, omenie – calităţi atît de rare astăzi.