Proza lui George Meniuc din perioada debutului se distinge prin faptul că prezintă lumea prin prisma spațiului, caracterizat printr-o cromatică sumbră. Elementele spațiale, în aceste opere inedite, reconstituie cadrul general al societății anilor ′30. Definitoriu acestor evocări este că spațiul copilăriei, al casei, al vagonului, al tramvaiului și al orașului îi relevă personajului-narator statutul social, dar și imaginea mintală, formele interiorității, developându-i emoțiile, obsesiile. Configurațiile spațiului sunt determinate de obsesiile protagonistului. În proza de debut a lui George Meniuc, spațiul îndeplinește funcțiile de creare a atmosferei, de caracterizare a personajelor și de relevare a psihologismului lor și este martor al schimbărilor ce se produc, iar acestea toate converg spre ideea că există o relație de interdependență între spațiu și personaj.

The prose of George Meniuc since his debut has been distinguished by the fact that it represents the world through the prism of the space characterised by a dark chromatic. The spatial elements in these unique works reconstruct the general framework of the society of the 30’s. The space of childhood, of the house, of the wagon, of the tram, and of the town reveals the social status of the narrator as well as the mental image, the forms of the interior world by developing his emotions and obsessions. The configurations of the space are determined by the obsessions of the protagonist. In George Meniuc’s debut prose, the space performs the functions of creating the atmosphere, characterizing the characters, revealing their psychology, and it witnesses the changes that occur. They all converge on the idea that there is an interdependence between the space and the character.