Comunicarea elucidează, în baza documentelor de arhivă, modul în care componența „etnografică” (etnică) a populației Basarabiei a servit drept temei pentru delimitarea hotarelor RSS Moldovenești în anul 1940 și pentru contestarea acestora în 1946. La 29 iunie 1946, N. Salogor, secretarul CC al PC (b) din Moldova, președinte al Sovietului Suprem al RSSM și N. Coval, președintele Consiliului de Miniștri al RSSM se adresează către CC al PC (b) Unional, Guvernului URSS și lui I. Stalin personal cu rugămintea de a restitui în componența RSSM județele Basarabiei Akkerman și Ismail. În baza datelor statistice se constată că populația ucraineană este mai puțin numeroasă decât cea moldovenească în aceste teritorii. Această constatare contravenea Legii despre crearea RSSM din 2 august 1940, și Decretului Sovietului Suprem al URSS din 4 noiembrie 1940 care fixa hotarele. Demersul era însoțit de o „referință cu privire la componența etnografică a populației Basarabiei”, în care se aduceau argumente cu caracter istorico-etnografic, care demonstrau caracterul majoritar al populației moldovenești. Autorul referinței V. Senkevici, a utilizat datele statistice din Imperiul Rus, România interbelică, dar și sovietice și formulează concluzia că „nu există argumente de ordin etnografic care ar susține trecerea județelor Hotin, Ismail și Akkerman către RSS Ucraineană”. Atât scrisoarea, cât și referința cu privire la componența etnică a județelor din sudul Basarabiei contestau corectitudinea delimitării hotarelor în anul 1940 și a actelor normative cu caracter unional. Apreciem demersul către I. Stalin și organele centrale ale URSS și referința etnografică, drept manifestări ale unui curaj politic din partea autorilor, dar și un curaj istoriografic de excepție în perioada sovietică de a argumenta idei contrare direcției politice și istoriografice oficiale.