Schimbările climatice reprezintă un factor primordial în reglarea ecosistemelor. Adaptările populaţiilor speciilor de animale la condițiile mediul ambiant şi influenţa factorilor externi determină fluctuaţia efectivului lor. Specia se caracterizează nu numai printr-o adaptabilitate individuală, însă dispune şi de un complex labil de adaptări şi mecanisme reglatorii la nivel populaţional. Selectarea și analiza factorilor, mai ales a celor climatici, ce determină oscilaţia efectivului populaţiilor de mamifere, în general, și de microtine (Microtus arvalis, ord. Rodentia, fam. Cricetidae), în particular, este destul de complexă. O mare importanţă o are realizarea de pronosticuri ale dezvoltării numerice în perspectiva imediată, dar şi pentru cea mai îndepărtată. Pentru aceasta evoluţia densităţii populaţiei şi curba de supravieţuire sunt corelate în cadrul unui model simplu, ţinând cont de totalitatea indivizilor, care se încadrează în acelaşi interval de timp și parcurg aceleași etape de dezvoltare – naşterea, maturizarea reproductivă, moartea.  Tempourile înalte de reproducere a microtinelor, durata scurtă a vieţii şi instabilitatea la diferiţi factori ai mediului condiţionează o alternanţă intensă a generaţiilor şi oscilaţia efectivului numeric. În populaţiile de microtine mai pregnant decât la alte mamifere sunt exprimate mecanismele homeostazei populaţionale. Cunoaşterea legităţilor oscilaţiei efectivului populaţiilor de microtine constituie fundamentul pronosticării variaţiei efectivului, alcătuit în scopul elaborării măsurilor de combatere a focarelor de maladii infecţioase, vectori ai cărora sunt speciile studiate. La o densitate sporită ele afectează recolta de culturi agricole. O influență considerabilă asupra fluctuației efectivului speciilor exercită schimbările climatice, mai ales seceta şi fenomenele asociate acesteia, respectiv aridizarea şi deşertificarea. Extinderea lor este pusă în evidenţă de datele climatice care relevă o încălzire progresivă a atmosferei şi o reducere a cantităţilor de precipitaţii, care conduc la apariţia secetei.Permanentizarea acestui fenomen determină reducerea producţiilor culturilor agricole. Pe lângă schimbările climatice globale, accentuarea secetelor şi deşertificării este cauzată şi de presiunea antropică. În cercetări a fost calculat indicele de ariditate Martonne (Ia), ce exprimă relaţia dintre vegetaţie şi climă prin prisma resurselor termice şi de umiditate: Ia = P/(T+10) sau ia = 12p/(t+10), unde Ia, ia – indicele de ariditate anual, respectiv lunar; P, p – cantitatea medie anuală, respectiv lunară de precipitaţii; T, t – temperatura medie anuală, respectiv lunară.  Cercetările efectuate în agrocenoze pe parcursul a 35 ani ne-au permis să constatăm că Microtus arvalis nu demonstrează o periodicitate strictă a dinamicii populaţionale, iar fazele de vârf se înregistrează peste 5-6 ani. M.arvalis este o specie larg răspândită, a cărei efectiv creşte până la câteva sute de indivizi la hectar în anii cu condiții favorabile. Bazându-ne pe un impunător material informativ, am elaborat ecuaţia regresiunii multiple liniare, ce reflectă corelaţia dintre densitatea indivizilor M. arvalis, exprimată în colonii la hectar şi indicele de ariditate lunară Martonne:  D=-15.67 + 2.88*Ia, unde D reprezintă densitatea indivizilor, iar Ia – indicele de ariditate. Reieşind din pronosticurile oscilaţiei temperaturii şi cantităţii de precipitaţii, am modelat în perspectivă fluctuaţia densităţii indivizilor M.arvalis. S-a stabilit o descreştere a densităţii indivizilor M. arvalis. Aceasta se explică prin faptul că treptat va scădea conţinutul de substanţe din plantele ierboase absolut necesare pentru dezvoltarea şi reproducerea speciilor studiate odată cu aridizarea climei. Intensitatea reproducerii în corelaţie cu fertilitatea sporită la M.arvalis reprezintă o adaptare la condiţiile de populare în mediul antropic. Din această cauză populaţiile izolate ale acestei specii manifestă adaptabilitate în peisajul antropizat.