Dintre multiplele caractere agronomice studiate la liniile consangvinizate, cel mai important este capacitatea de combinare. Capacitatea de combinare este determinată genetic, iar valoarea acesteia depinde de genotipul materialului biologic inițial. Consangvinizarea și selecția ulterioară nu schimbă semnificativ valoarea combinativă, pe măsură ce homozigoția crește. Fixarea genelor responsabile de manifestarea capacității de combinație are loc în primele generații de consangvinizare și îmbunătățirea ulterioară a acesteia prin metode tradiționale este puțin probabilă. Individualitatea liniei se manifestă în primele generații și se păstrează în timpul consangvinizării și selecției ulterioare. Liniile consangvinizate au fost create, folosind metoda pedigreului, care se deosebeşte prin aceea că materialul iniţial sub formă de populaţii sintetice şi hibrizi a inclus mostre cu genealogie şi însuşiri agronomice complementare bine cunoscute din complexul de germoplasmă Euroflint. Selecţia fenotipică a fost concepută în cadrul populaţiilor segregante F2 şi continuată între şi în interiorul descendenţelor în generaţiile S1-S3, inclusiv pe fundal cu densitate sporită a plantelor. Testarea capacităţii de combinare a fost efectuată în generaţiile S3-S4, punând accentul pe însuşirile agronomice a descendenţelor per se.  Pentru aprecierea capacității generale de combinare au fost selectate 20 familii, fenotipic omogene cu caractere ameliorative performante. Liniile respective au fost incluse în încrucişări sistemice de tip topcross cu 3-4 testeri din grupele heterotice alternative - Iodent, Lancaster şi BSSS-B37. 13 mostre având o perioadă de vegetaţie mai timpurie au fost încrucişate cu 3 testeri – hibrizi simpli, iar 7 familii, fiind mai tardive au fost încrucişate cu 4 testeri dintre care, două linii şi 2 hibrizi simpli cu perioadă de vegetaţie mai mare. Alăturat liniile consangvinizate au fost verificate și după capacitatea de restaurare a fertilităţii polenului în testâncrucişări cu sursele androsterile MKP61cmsM x MKP601 şi MKP61cmsM x MKP602. Mostrele respective prezintă încrucișări înrudite din grupa de germoplasmă Reid Iodent.  Experimentarea tectîncrucișărilor a fost efectuată în culturi comparative de orientare, pe parcele cu suprafața de 9,8m2 în două repetiții la o densitate de 60mii plante/ha. Pentru comparaţie, în calitate de martori au servit hibrizi creați în baza liniilor consangvinizate de tip indurata MKP22MRf şi AN615/95MRf utilizate în calitate de forme paterne în hibrizii Bemo 203MRf şi Porumbeni 176MRf. Analiza rezultatelor obţinute a permis să depistăm 8 linii cu capacitate de combinare egală sau superioară martorilor respectivi, apreciate şi în timpul vegetaţiei cu note înalte după omogenitatea plantelor şi alte caractere ameliorative importante.  Interes deosebit prezintă liniile AN4588/16, AN5000/16, AN5008/16, care în combinații hibride au înregistrat o producţie respectiv de 7,32t/ha, 7,33t/ha şi 7,38t/ha, depăşind martorii aproximativ cu 0,5tone/ha. După umiditatea boabelor mostrele studiate variază în intervalul de 13,5-14,7%, fiind la nivel cu martorii. Dintre liniile mai tardive s-au evidenţiat AN3971/16, AN3983/16 și AN3997/16, care în combinaţie cu acelaşi tester au format peste 7,50t/ha producţie de boabe. Menţionăm că producţie de boabe medie obţinută de către hibrizii studiaţi a variat în intervalul 5,70-7,80t/ha. Liniile nominalizate vor fi utilizate ca forme paterne la crearea hibrizilor cu perioadă de vegetație mai tardivă (FAO 300).  Analizând capacitatea de combinare a testerilor observăm că diferenţe semnificative între ei nu există. Deosebire neesenţială este între testerii din schema a doua, care demonstrează că liniile în combinaţie cu testerul din grupa Lancaster au manifestat producţie mai joasă. Liniile evidențiate cu capacitate de combinare înaltă vor fi transferate în colecția operațională a laboratorului și utilizate în calitate de forme paterne pentru sintetizarea hibrizilor cu formele materne din grupele heterotice Iodent şi BSSS-B37. Paralel liniile vor servi și ca donatori de gene favorabile în scopul sintetizării materialului biologic iniţial. Hibrizii evidențiați cu liniile respective vor fi transferați pentru testare în culturi comparative de concurs, apoi în testările oficiale pentru omologare.