Revizuirea sistematică a literaturii de specialitate contemporană analizează tipurile, rata de supravieţuire, rata de succes, incidenţa complicaţiilor biologice și tehnice ale implanturilor, restaurărilor protetice pe implanturi și protezelor parţiale fixe, calitatea vieţii legată de sănătatea orală la pacienţii cu tratament implanto-protetic sau cu proteze parţiale fixe în edentaţiile unidentare. Deși protezele parţiale fixe sunt larg folosite în ultimele 6 decenii, s-a demonstrat că acestea prezintă o rată scăzută de supravieţuire: 9092% la 10 ani și 74-75% la 15 ani de încărcare funcţională. Cele mai frecvente complicaţii biologice în timp la pacienţii cu edentaţii unidentare trataţi prin metoda tradiţională (punţi protetice convenţionale) sunt: cariile dinţilor stâlpi, pierderea vitalităţii dinţilor stâlpi, resorbţia osului crestei alveolare, recesiuni gingivale, iritaţia parodontală profundă și fractura dinţilor stâlpi. Cele mai frecvente complicaţii tehnice la acest grup de pacienţi sunt: pierderea de retenţie, cu sau fără pierderea de reconstrucţie, și fracturi ale materialului de faţetare, cu sau fără pierderea de reconstrucţie. Mai multe studii publicate arată că termenele și tipul de instalare a implantului, restaurării protetice pe implant și încărcării funcţionale a implantului pentru edentaţia unidentară nu este decisiv pentru supravieţuirea şi succesul implantului. Deși protocolul convenţional reprezintă încă ”standardul de aur”, restaurarea şi încărcarea funcţională imediată a implanturilor instalate în alveolele post-extracţionale proaspete ale zonei estetice prezintă un prognostic excelent și este adoptată cu succes pentru minimizarea timpului de tratament cu beneficiu imediat și impact relevant asupra calităţii vieţii și satisfacţiei pacientului. Rezultatul estetic nu este încă inclus sistematic în criteriile de succes ale terapiei prin implant, cu toate că o tendinţă pentru acest lucru este mai frecventă în publicaţiile recente, în special în lucrările care evaluează reabilitările protetice pe suport de implant în sectoarele anterioare maxilare și mandibulare.

The systematic review of the contemporary literature analyzes the types, survival rate, success rate, the incidence of the biological and technical complications of implants, prosthetic restorations on implants and fixed partial prostheses, the quality of life related to oral health in implanto-prosthetic or fixed partial prostheses in single missing tooth. Although fixed partial prostheses have been widely used over the past 6 decades, they have been shown to exhibit a low survival rate: 90-92% at 10 years and 74-75% at 15 years of functional load. The most common biologic complications over time in patients with single missing tooth treated by the traditional method (conventional prosthetic bridges) are tooth decay, loss of vitality tooth poles, alveolar crest bone resorption, gingival recession, deep periodontal irritation, and tooth fracture fracture. The most common technical complications in this group of patients are: loss of retention, with or without loss of reconstruction, and fracture of the veneer with or without loss of reconstruction. Several published studies show that the timing and type of implant installation, prosthetic restoration on the implant and functional loading of the implant for a one-day editorial are not decisive for the survival and success of the implant. Although the conventional protocol is still the „gold standard“, the immediate restoration and immediate loading of implants installed in the fresh postextraction areas of the aesthetic area have excellent prognosis and are successfully adopted to minimize treatment time with immediate benefit and impact on quality life and patient satisfaction. The aesthetic result is not yet systematically included in the success criteria of mediciimplant therapy, although a trend for this is more common in recent publications, especially in works evaluating prosthetic rehabilitation on implant support in anterior maxillary and mandibular sectors.