În declaraţia Conferinţei Mondiale de la Salamanca (1994) se accentuează că „fiecare copil are dreptul la educaţie”. Aceasta presupune nu doar asigurarea accesului în şcoală, dar oferirea unor experienţe calitative de învăţare, iar în cazul copiilor cu cerinţe educative speciale (CES) – acordarea unor servicii suplimentare specializate pentru a menţine copiii la nivel accesibil de învăţare şi integrare şcolară şi socială, pentru a condiţiona progresele lor conform potenţialului individual. Procesul Educaţie pentru toţi a demarat în Republica Moldova în 2001 ca urmare a Conferinţei Internaţionale de la Dakar, la care ţările participante au fost chemate să fortifice planurile naţionale de dezvoltare a învăţămîntului, inserînd în ele obiectivele şi strategiile Educaţiei pentru toţi (EPT). Unul dintre obiectivele strategiei EPT în Republica Moldova prevede promovarea politicilor de integrare a copiilor cu necesităţi educative speciale în sistemul educaţional comun, elaborarea suportului metodic adecvat, în special pentru instruirea elevilor cu dificultăţi emoţionale şi de comportament.Astfel, prin obiectivele strategiei EPT este promovată educaţia incluzivă, care este o abordare educaţională de înţelegere a dificultăţii, luând ca bază modelul social. Copiii cu disabilităţi pot întîmpina greutăţi de învăţare din simplu motiv că unele componente ale curriculum-ului se pot dovedi dificil de înţeles, alteori aceşti copii nici nu au acces în clădirea şcolii. Totuşi abordarea educaţiei incluzive sugerează că aceste dificultăţi nu pot fi explicate pur şi simplu prin dizabilităţile copiilor, ci prin trăsăturile sistemului educaţional ca atare, curriculum-urile prost elaborate, pregătirea slabă a cadrului didactic, mediul educaţional nepotrivit, clădirile inaccesibile sau alte aspecte care crează obstacole de învăţare pentru aceşti copii. De aceea, credem că soluţia potrivită constă în înţelegerea barierelor de învăţare şi crearea învăţămîntului de masă care ar elimina aceste bariere şi ar satisface necesităţile educaţionale ale acestor copii. Educaţia incluzivă constă în reducerea tuturor tipurilor de obstacole în calea învăţării şi creării şcolilor obişnuite care ar fi capabile de a satisface necesităţile tuturor elevilor. Este important de menţionat că dezvoltarea învăţămîntului în lume se axează tot mai mult pe dreptul la Educaţia pentru toţi. Tot mai multe ţări, inclusiv şi ţara noastră depun eforturi pentru a ajuta şcolile să devină incluzive. Şi ca dovadă, educaţia incluzivă a fost recunoscută ca prioritate atât în strategia EPT, cât şi în Planul Naţional de Acţiuni al cărui obiectiv major este ridicarea calităţii învăţământului prin crearea condiţiilor optime de îngrijire, de reabilitare şi de socializare a copiilor aflaţi în situaţii deosebit de dificile. Printre acţiunile inserate este prevăzută şi perfecţionarea sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice prin prisma concepţiei educaţiei incluzive. Reieşind din necesitatea şi importanţa promovării practicilor educaţiei integrate în sistemul de învăţământ din Republica Moldova, factorii de decizie ca: Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Învăţământului în baza Hotărârii N 1153 din 16 noiembrie 2000 “Despre aprobarea Programului naţional de protecţie, reabilitare şi integrare socială a persoanelor cu handicap pentru anii 2000-2005” emite o dispoziţie cu N 405 din 30.08.2001 despre includerea în planurile de învăţământ a Colegiilor şi Universităţilor a cursului “Bazele Psihopedagogiei speciale” care urmăreşte scopul iniţierii viitorilor specialişti în problemele etiologiilor anomaliilor infantile, compensării, corecţiei şi recuperării deficienţelor şi integrării sociale a persoanelor cu disabilităţi. În perspectiva măsurilor anunţaţe de factorii de decizie, de organizare a sistemului naţional de învăţământ prin prisma educaţiei incluzive Universitatea de Stat “A. Russo” din Bălţi a inclus în planurile de învăţământ la facultăţile ce pregătesc cadre didactice cursul normativ “Bazele psihopedagogiei speciale” în volum de 32 ore (16 ore prelegeri şi 16 ore seminare şi lecţii practice). Cursul nominalizat are ca scop studiul particularităţilor de dezvoltare a copiilor cu cerinţe educative speciale şi determină strategiile educaţionale care pot fi adaptate la trebuinţele fiecărui copil. Introducerea acestui curs în planurile de învăţământ a instituţiilor care pregătesc cadre didactice vine într-un moment de maximă actualitate când pe scară internaţională există o preocupare sporită a organismelor şi instanţelor de decizie faţă de asigurarea unor condiţii şi şanse egale persoanelor aflate în diferite situaţii de handicap. O deosebită importanţă are acest curs pentru pregătirea cadrelor didactice care vor activa în ciclul preşcolar şi primar, fiindcă învăţământul preşcolar trebuie să pregătească fiecare copil pentru integrarea socială, şcolară, iar învăţământul primar fundamentează bazele formării concepţiei despre lume la copil. Obiectivele cursului “Psohopedagogie specială” predat la facultatea “Pedagogie, Psihologie şi Asistenţă Socială” sunt: - familiarizarea studenţilor cu cadru conceptual, legislaţia şi modalităţi de investigaţie în cazul persoanelor cu cerinţe educative speciale; - iniţierea studenţilor cu principiile fundamentale de protecţie socială a persoanelor cu disabilităţi; - cunoaşterea studenţilor cu aspectele teoretice şi practice ale diferitor categorii de deficienţe şi orientarea lor la identificarea fiecărei categorii de deficienţe din perspectiva intervenţiei educaţionale; - orientarea studenţilor privind proiectarea unui curriculum în condiţiile educaţiei incluzive, relevarea importanţei interacţiunilor interpersonale la nivelul grupului şcolar; - iniţierea studenţilor cu metodele activ-participative aplicate în activitatea educativă a copiilor cu cerinţe educative speciale integraţi în învăţământul de masă; - familiarizarea studenţilor cu procesul de diagnostic şi evaluare în condiţiile educaţiei integrate cât şi iniţierea lor cu terapia educaţională complexă şi integrată a copiilor cu cerinţe educative speciale. După cum ne demonstrează experienţa, obiectivele nominalizate se realizează efectiv şi eficient fiind utilizate diverse metode şi tehnici de predare/învăţare/evaluare: predicţiile în perechi, gândiţi-lucraţi în perechicomunicaţi, interviul în trei etape, turul galerici, masa rotundă, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, brainstorming, studiu de caz, joc de rol etc. care vor contribui la transferul lor în sălile de clasă de către viitoarele cadrele didactice în dependenţă de imaginaţia şi creativitatea lor. Eficacitatea metodelor activ - participative utilizate în activitatea cu studenţii se argumentează prin: - diversitate de opinii şi idei; - respectul-respectarea opiniei proprii de colegi şi respectarea opiniei celuilalt; - valoarea-valorizarea opiniilor îi implică mai mult pe studenţi în activitatea de învăţare; - ascultarea activă-studenţii se ascultă unii pe alţii şi nu îşi impun propriul punct de vedre; - încrederea-studenţii conştientizează propria lor valoare şi devin mai înrezători în propriile forţe. La orele practice studenţii se antrenează în elaborarea planurilor educaţionale individualizate în baza studiului de caz, adaptând materialele, mediul sălii de clasă şi strategiile de predare/învăţare/evaluare. Cursul se finalizează cu o activitate de totalizare, realizată în grupuri mici pe tema: “Elaborarea viziunii de perspectivă pentru un copil cu deficienţe”. Învăţarea prin cooperare se face în grupe mici de studenţi (3-5 persoane). Lucrul în microgrup facilitează comunicarea, relaţionarea, colaborarea şi sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi; favorizează cunoaşterea reciprocă dintre studenţi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă. Lecţiile practice bazate pe învăţare prin cooperare au câteva caracteristici importante: - responsabilitate individuală – se evaluează frecvent performanţa fiecărui student care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului; - interacţiune directă – studenţii se ajută unii pe alţii încurajânduse şi împărtăşindu-şi ideile, explică celorlalţi, discută ceea ce ştiu, se învaţă unii pe alţii; - interdependenţa pozitivă – studenţii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun sfârşit sarcina grupului; - deprinderi interpersonale şi de grup mic – grupurile nu pot exista şi nici nu pot funcţiona eficient dacă studenţii nu au şi nu folosesc anumite deprinderi sociale (conducerea, luarea deciziei, încrederea reciprocă, comunicarea, managementul conflictelor etc.); - procesarea în grup – studenţii au nevoie de momente pentru a vedea cât de bine si-au atins scopurile şi cât de eficienţi au fost în grup. Profesorul monitorizează în permanenţă activitatea de învăţare a grupurilor, le oferă feedback, intervine şi corectează eventualele confuzii sau răspunsuri incomplete. Strategiile de învăţare prin cooperare aplicate cu mare eficienţă în sălile de clasă cu studenţii vor avea implicaţii directe sau indirecte în condiţiile educaţiei incluzive în învăţământul de masă. Astfel, formarea la viitoarele cadre didactice a cunoştinţelor şi competenţelor din domeniul psihopedagogiei speciale este o condiţie necesară pentru ridicarea competenţei profesionale în realizarea activităţii didactice în clasele inluzive.