În Codul educației al Republicii Moldova e stipulat că învățământul superior are drept misiune: formarea specialiștilor de înaltă calificare competitivi, pe piața națională și internațională a muncii; crearea oportunității de formare profesională pe parcursul întregii vieți [1, p.28, art.75]. La rândul său, Cadrul Național al Calificărilor din Republica Moldova descrie finalitățile de studiu și competențele transversale și profesionale pe care trebuie să le posede absolvenții ciclului I (Licență), ciclului II (Master) și ciclului III (Doctorat) [2, p.92-97]. În vederea realizării misiunii învățământului superior, dar și a finalităților educaționale, atenția se îndreaptă în mod preponderent în direcția realizării interconexiunii și continuității între și intra cicluri ale învățământului superior. Această abordare, considerăm, e în măsură să asigure un cadru optim derulării proceselor de predare-învățare în măsură să faciliteze dezvoltarea și structurarea cunoașterii la studenți și prin aceasta a specialistului cerut de piața muncii. Necesitatea și oportunitatea acestei abordări derivă din: nivelul scăzut de conexiuni între şi intra ciclurile de învăţământ superior, ceea ce influenţează negativ asupra funcţionalităţii şi eficienţei acestora: repetarea aceloraşi cursuri în cadrul ciclurilor universitare, orientarea spre aceleaşi finalităţi la diferite cicluri, aplicarea aceloraşi tehnologii didactice, incoerenţa competenţelor formate la ieşire cu calificările respective prevăzute de cadrul calificărilor şi incapacitatea de a realiza eficient funcţiile ocupaţionale etc.; realizarea funcţionalităţii ciclurilor de învăţământ superior în raport cu specificul şi misiunea sa; racordarea la standardele şi experienţele europene în domeniul învăţământului superior. Ideea realizării conexiunii și continuității dintre cicluri de învățământ a luat naștere din necesitatea de a articula diferite niveluri și tipuri de legături între ciclurile de învățământ (licență, masterat și doctorat), încât ele să devină continue în timp și spațiu.Fiecare ciclu de învățământ universitar constituie o deschidere spre învățarea continuă, spre autoeducație. Scopul final al realizării conexiunii și continuității între și intra ciclurile de învățământ superior este de a spori eficiența pregătirii profesionale, dar și personale. În sens filosofic: 1. conexiunea generală (sau universală) este egală cu totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din Univers; 2. Conexiunea inversă – feedback: în general, prin conexiune se înțelege legătura între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate; în sens îngust: conexiunea este legătura strânsă, ce au între ele unele lucruri; raport, relațiune, înlănțuire; conexiune de idei. Termenul continuitate înseamnă o categorie filozofică ce desemnează distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. În literatura filosofică continuitatea mai este definită ca o condiție a procesului de dezvoltare. Pornind de la aceste semnificații ale conexiunii și continuității, pentru noi primează să determinăm ce rol îndeplinesc legăturile și continuitatea între ciclurile de învățământ superior în formarea personală și profesională a absolvenților universitari. Analiza literaturii de specialitate din domeniul ce ne interesează ne permite să menționăm existența unor cercetări, dar și puncte de vedere în problema conexiunii și continuității. Din perspectiva pedagogică, dar și cea psihologică, continuitatea este abordată ca dimensiune a fenomenului educațional de către cercetătoarea O.Dandara [3]. În viziunea cercetătorului român S.Cristea, continuitatea dintre nivelurile și treptele școlare este tratată ca obiectiv general strategic, principiu metodologic, dar și condiție structurală, necesară pentru realizarea integrală a funcțiilor generale ale sistemului de învățământ, care vizează formarea și dezvoltarea studenților pentru integrarea lor optimă în comunitate, societate, în plan cultural, civic și economic [4, p.600]. Continuitatea își găsește expresia în categoria de principii pedagogice. În literatură întâlnim formulate astfel de principii ca: principiul abordării sistemice, al continuității și consecutivității; principiul sistematizării și continuității (principiu didactic); principiul unității și continuității (principiu de educație); principiul conexiunii inverse (feedback); principiul unității, continuității și sistematizării.Cercetătorul Vl.Guțu atenționează că principiul sistematizării și continuității exprimă cerința realizării continuității intracurriculare și intercurriculare. În viziunea cercetătorului, acest proces vizează: continuitatea în organizarea unităților de învățare interdisciplinară, de la clasă la clasă, de la treaptă la treaptă (de la un curs la alt curs, de la ciclu la alt ciclu – sublin. ne aparține); continuitatea în proiectarea finalităților și formarea competențelor la elevi (studenți); continuitatea organizării conținuturilor în plan intercultural; continuitatea în aplicarea strategiilor didactice și a celor de evaluare [5, p.305]. În perspectiva psihologiei generale și a psihologiei sociale, continuitatea este analizată de către cercetătorii români M.Zlate și A.Neculau. A.Neculau abordează continuitatea în cadrul educației permanente ca principiu metodologic, mijloc/instrument ce ar putea lichida ruptura ce există între învățământul pe cicluri, tehnică specifică de acțiune [6, p.71]. M.Zlate abordează continuitatea ca un proces integru de dezvoltare a personalității; fenomenele psihice se află în continuă dezvoltare și devenire [7, p.319]. Așa cum arată cercetările în materia de conexiune și continuitate în știința și practica educațională, s-a creat o situație contradictorie, când, pe de o parte, continuitatea se realizează sub multe aspecte, iar pe de altă parte, problema vizată rămâne cercetată insuficient, referindu-ne la interconexiunea dintre cicluri de învățământ superior pe dimensiunile: politici educaționale, planuri de învățământ pe cicluri, curricula pe discipline, stagii de practică, calificări și finalități pe domenii și cicluri etc. Menționăm că scopul cercetării problemei vizate constă în determinarea modalităților de realizare a interconexiunii și continuității între ciclurile de învățământ superior în raport cu cerințele Cadrului Național al Calificărilor din Republica Moldova. Privind unele aspecte metodologice ale interconexiunii și continuității dintre cicluri și dintre ciclurile de învățământ superior, constatăm: continuitatea nu înseamnă o linie dreaptă continuă, ci diverse nivele discrete; interconexiunea și continuitatea nu se produc oricând și oricum. Ele devin posibile și eficiente doar în anumite condiții; numai atunci când documentele curriculare cer acest lucru și când sunt puse în mișcare forțele intelectuale ale studenților, care se află în centrul procesului didactic.Pentru asigurarea conexiunii şi contiuităţii între şi intra cicluri de învăţământ superior, este necesară o abordare cuantificată a dimensiunilor de formare. În acest caz, este vorba despre finalităţile pe discipline corelate cu finalităţile pentru fiecare ciclu. Astfel, analiza corespondenţei dintre aceste dimensiuni denotă faptul că nu întotdeauna există relaţii unitare între acestea, fiind atestate lipsuri sau dublări, care urmează a fi sincronizate. În concluzie, în favoarea promovării acestei abordări pledează argumentul de natură performant-informativ, care ia în considerație avantajele interconexiunii și continuității dintre cicluri, ce integrează efectiv toate dimensiunile procesului educațional.