Potrivit Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, art.3, mediatorul înseamnă orice terţ chemat să conducă procesul de mediere într-o manieră eficace, imparţială şi competentă, indiferent de denumirea sau de profesia terţului în statul-membru respectiv şi de modul în care terţul a fost numit sau i s-a solicitat să efectueze medierea.  De regulă, instituţiile care organizează pregătirea iniţială a mediatorilor sunt înregistrate la instituţiile abilitate cu dreptul de a autoriza activitatea de mediator, şi anume: Ministerul Justiţiei, Curţile de justiţie sau Consiliul de mediere. De exemplu, în accepţiunea Actului de mediere din Austria (Legea cu privire la mediere în materie civilă) din 6 iunie 2003, formarea trebuie să fie finalizată la cursuri de formare şi ateliere de lucru, organizate de acele instituţii, inclusiv universităţi, înregistrate de Ministerul Federal de Justiţie în lista instituţiilor de formare profesională pentru mediere în materie civilă.  În Republica Moldova, furnizorii serviciilor de formare a mediatorilor sunt acreditaţi de către Consiliul de Mediere în conformitate cu prevederile Legii Republicii Moldova nr.137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere şi a Regulamentului privind acreditarea furnizorilor serviciilor de formare a mediatorilor, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.647 din 07.12.2015. Regulamentul nr.647 stabileşte următoarele cerinţe cumulative pentru persoanele juridice care solicită să fie acreditate în calitate de furnizor:  să fie înregistrată conform legislaţiei şi să prevadă în actul de constituire scopul de a organiza şi desfăşura activităţi de instruire a mediatorilor;  să fie asigurată cu spaţiu suficient, utilajul necesar, precum şi posibilităţi financiare pentru desfăşurarea activităţii de instruire a mediatorilor;  să dispună de cel puţin doi formatori în domeniul medierii, cu studii superioare şi experienţă profesională în domeniul instruirii de cel puţin cinci ani şi să deţină calitatea de mediator sau să aibă experienţă profesională în domeniul medierii de cel puţin doi ani;   să accepte standardele de formare iniţială şi continuă a mediatorilor, aprobate de către Consiliul de mediere.  Standardele de formare a mediatorilor aprobate de Ministerul Justiţiei al Poloniei – Standards for Mediator’s Training, în standardul V se stabilesc următoarele cerinţe pentru formatori:  să deţină o diplomă de master sau o diplomă echivalentă şi o experienţă de doi ani în domeniul medierii;  să posede cunoştinţe despre profesia de mediator şi să respecte standardele etice stabilite pentru mediatori;  să cunoască prevederile legislaţiei în domeniul medierii, standardele de mediere şi să respecte aceste standarde. Pentru instituţiile care organizează formarea mediatorilor sunt înaintate următoarele cerinţe:  pregătirea programului de formare detaliat (minimum 40 de ore) împreună cu costurile de formare şi taxa de participare;  furnizarea testelor, care cuprind subiectele discutate în timpul programului de formare;  eliberarea certificatelor, care confirmă subiectele studiate în cadrul programului de formare, numărul orelor de clasă, denumirea instituţiei care organizează cursul de formare şi numele formatorilor. În accepţiunea Standardului de formare a mediatorului, aprobat de Consiliul de mediere din România prin Hotărârea nr.12 din 7 septembrie 2007, art.43 şi 44, formatorii în domeniul medierii pot fi acreditaţi ca formator debutant şi formator principal. Astfel, poate fi acreditată ca formator în domeniul medierii cu menţiunea formator debutant persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:  este mediator autorizat în condiţiile Legii, îşi exercită profesia în una dintre formele prevăzute de Lege, este înscrisă în Tabloul mediatorilor şi nu este înregistrată cu nicio cauză de suspendare;  are experienţă în domeniul medierii de minimum 3 ani de la data începerii activităţii practice, conform datelor înscrise în Tabloul mediatorilor;   a acţionat ca mediator în minimum 25 de cazuri, dovedite prin depunerea copiei registrului propriu în care ţine evidenţa contractelor de mediere când a acţionat ca mediator, certificată de mediator prin semnătură pentru conformitate cu originalul;   are pregătire în domeniul formării adulţilor, conform legislaţiei în vigoare. Pentru a fi înregistrată ca formator principal, persoana care solicită înregistrarea trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor cerinţe suplimentare faţă de cele menţionate pentru formatorul debutant:  a avut atribuţii de elaborare pentru cel puţin un program de formare de mediatori, autorizat de Consiliul de mediere;  a participat la elaborarea a cel puţin unui manual/suport de curs pentru formarea mediatorilor al unui furnizor de formare autorizat de Consiliul de mediere;   a participat ca formator în cel puţin trei cursuri complete de formare a mediatorilor;  are minimum 240 de ore de activitate ca formator în cursuri de formare a mediatorilor;  are minimum 40 de ore de pregătire în domeniul conflictelor, suplimentar faţă de pregătirea ca formator debutant;   a format în cadrul cursurilor de formare a mediatorilor minimum 60 de persoane. Dacă ne referim la formarea iniţială a mediatorilor, atunci potrivit Legii germane privind medierea din 21.07.2012, formarea iniţială trebuie să cuprindă:  cunoştinţe despre principiile fundamentale ale medierii şi procesul de mediere;  tehnici de negociere şi comunicare;  cunoştinţe despre legislaţia care reglementează medierea şi rolul acesteia în mediere;  exerciţii practice, jocuri de rol şi supravegherea. Potrivit Codului judiciar belgian, programul de formare iniţială cuprinde un trunchi comun de 60 de ore, alcătuit din cel puţin 25 de ore de formare teoretică şi cel puţin 25 de ore de formare practică. Trunchiul comun cuprinde: principiile generale ale medierii (etică/filozofie);  studiul diferitelor mijloace alternative de soluţionare a litigiilor;  legea aplicabilă;  aspecte de sociologie, psihologie şi procesul de mediere. Exerciţiile practice vizează materia din programă şi dezvoltă, prin jocuri de rol, aptitudinea de a negocia şi de a comunica. Suplimentar, există programe specifice pentru fiecare tip de mediere (cel puţin 30 de ore, împărţite liber în ore de formare teoretică şi practică). Există programe specifice pentru medierea în materie de dreptul familiei, drept civil şi drept comercial. Atât formarea iniţială, cât şi formarea continuă trebuie să fie efectuată la instituţiile de formare ale mediatorilor agreate de Comisia Federală pentru Mediere. Legea Spaniei 5/2012 din 6 iulie 2012 cu privire la mediere în materie civilă şi comercială, în art.12 dispune că Ministerul Justiţiei şi Autorităţile publice competente, în colaborare cu instituţiile de mediere, susţin şi solicită o instruire iniţială şi continuă adecvată a mediatorilor. În Polonia, Ministerul Justiţiei a elaborat Standardele pentru Formarea Mediatorilor, care sunt destinate instituţiilor şi organizaţiilor ce organizează cursuri de formare a mediatorilor şi eliberează certificate mediatorilor, precum şi persoanelor implicate în formarea mediatorilor.