Exercitarea rolului punitiv şi de coerciţie al statului în privinţa infractorilor se materializează în sistemul de pedepse reglementate de legea penală, iar eficienţa acestora poate fi apreciată după gradul în care a fost atins scopul pedepsei şi în funcţie de impactul exercitat asupra infractorului, în particular, şi a întregii societăţi, în general. Oricare pedeapsă are drept obiectiv aplicarea unui tratament sancţionator infractorului pentru prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată a reacţiei sociale la faptele prejudiciabile prescrise de legea penală. O reacţie socială individualizată este necesară îndeosebi în cazurile minorilor și ale persoanelor asimilate acestora, fapt ce presupune că celor care au săvârşit fapte penale trebuie să li se aplice măsuri care să îmbine severitatea sancţiunii penale cu grija pentru educarea şi reeducarea lor, pentru completarea lacunelor educaţiei anterioare şi pentru reintegrarea lor în rândul membrilor corecţi ai societăţii.

The exercise of the punitive and coercive role of the state with regard to the offenders materializes in the penalty system regulated by the criminal law, and their effectiveness can be assessed according to the extent to which the purpose of the punishment has been reached and the impact on the offender, in particular, and of the whole of society in general. Any penalty aims to apply a sanctioning treatment to the offender in order to prevent the commission of new offenses, which implies an adequate individualization of the social reaction to the prejudicial acts prescribed by the criminal law. An individualized social response is particularly necessary in cases of minors and persons assimilated to them, which implies that those who have committed criminal offenses must be subject to measures combining the severity of the criminal sanction with care for their education and re-education, to fill the gaps in previous education and for their reintegration into the right members of society.