Scopul cercetărilor vizează studiul diversităţii helmintofaunei şi comunităţilor de paraziţi la rozătoarele sălbatice din familia Muridae.  Din totalul de gazde investigate care aparţin familiei Muridae, specia dominantă este A. flavicollis cu o pondere de 60,8%, caracteristică biotopului (păduri de stejar şi fag) din care a fost capturat, specie comună pădurilor de stejar şi fag şi preferă pădurile rare sau liziera acestora.  Structura taxonomică a speciilor parazitare la gazdele de rozătoare investigate (A. flavicollis, A. sylvaticus, A. agrarius), este constituită din 2 clase, 8 familii, 9 genuri şi 10 specii. Dintre care 40,0% din speciile parazitare aparţin clasei Cestoda, iar 60,0% fac parte din clasa Nematoda.  Gazda A. flavicollis deţine cea mai diversă structură a parazitofaunei, constituită din 3 specii din clasa Cestoda (Paranoplocephala omphaloides, Catenoteania cricetorum, Skrjabinotaenia lobata) şi 6 specii din clasa Nematoda (Syphacia stroma, Syphacia obvelata, Strongyloides ratti, Capilaria hepatica, Heligmosomoides polygirus, Trichocephalus muris).  Majorarea prevalenţei totale atât la A. flavicolis (86,7%), cât şi la A. sylvaticus (75,0%), se datorează faptului că speciile din Nematoda sunt geohelminţi (Heligmosomoides polygirus, Trichocephalus muris), ageohelminţi (Syphacia stroma, Syphacia obvelata), calităţi care favorizează persistenţa şi răspândirea speciilor de paraziţi atât în cadrul biotopului între indivizii speciilor gazde, cât şi în cadrul altor biotopuri.  Prevalenţa scăzută a biohelminţilor (Skrjabinotaenia lobata, Paranoplocephala omphaloides), probabil, se datorează faptului că aceştia necesită gazde intermediare în ciclul său de dezvoltare, iar ele la rândul lor sunt dependente de anumite condiţii ecologice specifice.  Din totalul speciilor invazive, 30,0% pot parazita şi la om (impact zoonotic), 10,0% pot infecta şi animalele domestice (impact epizootic), iar 60,0% sunt specifice numai rozătoarelor.  Rozătoarele mici şi carnivorele sălbatice au o importanţă majoră în formarea şi menţinerea focarelor de parazitoze, precum şi în transmiterea agenţilor parazitari în lanţul zoonotic şi epizootic din cadrul ecosistemelor naturale şi antropizate.  Investigaţiile au fost efectuate în cadrul proiectelor fundamentale 15.817.02.12F finanţate de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.