Introducere. Osteoporoza este o boală a scheletului caracterizată prin compromiterea rezistenţei mecanice a osului, care are drept consecinţă creşterea riscului de fractură. Biomarkerii turn-overului osos sunt, deocamdată, insuficient utilizați în diagnosticul osteoporozei. Scopul lucrării. Estimarea rolului biomarkerilor turnover-ului osos în diagnosticul osteoporozei, în vederea îmbunătăţirii managementului pacienţilor cu osteoporoză. Material şi metode. Studiul descriptiv, de tip transversal. Eşantionul general al studiului a fost compus din 100 pacienţi cu diagnostiul de osteoporoză, cu vârsta cuprinsă între 40 și 80 ani. Cercetarea metabolismului osos s-a efectuat prin studiul retrospectiv al markerilor biochimici ai turnover-ului osos: fosfotaza alcalină, unicul marker accesibil și calciul seric. Statistica descriptivă. Rezultate. 63% cazuri de osteoporoză postmenopauzală, 50% cazuri de modificări osteoporotice moderate radiologic, 40% cazuri au utilizat tratament cu glucocorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene și citostatice; fosfataza alcalină crescută în 6% cazuri; calciul seric scăzut în 7% cazuri; VSH crescut în 89% cazuri; proteina C reactivă (PCR) – crescută în 92% cazuri. Concluzii. Efectuarea markerilor osoşi cu roluri în managementul patologiei osteoporotice ca valoare de screening, valoare diagnostică, rol în prognostic, rol în monitorizarea terapeutică, valoare predictivă este limitată la pacienții cu suferință osteoporotică primară și secundară studiați. Unicul marker al osteogenezei efectuat s-a dovedit a fi fosfataza alcalină și calciul seric.

Introduction. Osteoporosis is a disease of the skeleton characterized by compromised mechanical strength of the bone which results in the increased fracture risk. The biomarkers of bone turnover are currently insufficiently used in the diagnosis of osteoporosis. Objective of the study. Toestimate the role of bone turnover biomarkers used in the diagnosis of osteoporosis, in order to improve the management of patients with osteoporosis. Material and methods. A descriptive, transversal study. The study lot consisted of 100 patients diagnosed with osteoporosis, aged 40 to 80 years. The bone metabolism research was performed by retrospective study of the biochemical markers of bone turnover: alkaline phosphatase, the only accessible marker and serum calcium. Descriptive statistics. Results. 63% cases of postmenopausal osteoporosis, 50% cases of moderate osteoporotic radiological changes, 40% cases received treatment with glucocorticoids, non-steroidal anti-inflammatory drugs and cytostatics; alkaline phosphatase was increased in 6% cases; serum calcium was decreased in 7% of cases; ESR was increased in 89% of cases; CRP was increased in 92% of cases. Conclusions. Bone markers in the management of osteoporotic disease as a screening and diagnostic value, prognosis, therapeutic monitoring, predictive value are limited to patients with primary and secondary osteoporotic disease. The only marker of osteogenesis has proven to be alkaline phosphatase and serum calcium.