Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
868 23 |
Ultima descărcare din IBN: 2022-09-08 20:35 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.366-007.21-071-089 (1) |
Pathology of the digestive system. Complaints of the alimentary canal (1784) |
SM ISO690:2012 ЗАПОРОЖЧЕНКО, Б., БОНДАРЕЦ, Д., БОРОДАЕВ, И., КАЧАНОВ, В., МУРАВЬЁВ, П., ШАРАПОВ, И., ГОРБУНОВ, А.. Современные методы диагностики и показания к различным методам хирургического лечения синдрома Мириззи. In: Arta Medica , 2018, nr. 1(66), pp. 3-6. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 1(66) / 2018 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.366-007.21-071-089 | ||||||
Pag. 3-6 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Materiale și metode. Lucrarea se bazează pe analiza istoricului cazurilor și a observațiilor clinice la 75 pacienți cu boală pulmonară obstructivă cronică, cu un sindrom Mirizzi complicat. Lucrarea utilizează clasificarea McSherry (1982). Pentru diagnostic, a fost utilizat un complex de metode moderne: ultrasunete, imagistică prin rezonanță magnetică sau computerizată, colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, colangiografie percutană transhepatică. Aceasta a permis diagnosticarea și tipul exact al sindromului Mirizzi la 68-75% dintre pacienți inainte de operație, in alte cazuri diagnosticul a fost efectuat intraoperator. Rezultate. Cu ultrasunete, sindromul Mirizzi a fost diagnosticat la 22 (29,3%) pacienți. Sensibilitatea diagnosticului la detectarea sindromului Mirizzi a fost de 17,6%. Standardul pentru diagnosticarea preoperatorie a sindromului Mirizzi este metoda contrastării directe a conductelor biliare. Dintre acestea, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă este cea mai des utilizată. Sensibilitatea diagnostică a colangiopancreatografiei endoscopice retrograde, in detectarea sindromului Mirizzi, a fost de 75,0%. Alte metode de contrast direct al canalelor biliare sunt considerate mai puțin relevante in diagnosticul sindromului Mirizzi datorită invazivității mai mari. Tomografia computerizată și colangiopancreatografia cu rezonanță magnetică sunt metode de diagnostic, cu specificitate și acuratețe de 93% și respectiv 98%. In prezența ingustării canalului biliar 25 (33,3%) au fost stabilite tipuri de sindrom Mirizzi, volumul operației fiind colecistectomia laparoscopică. Mortalitatea in acest grup nu a fost. In cazul tipului II, SM, 47 (62,7%) pacienți au suferit o colecistectomie "deschisă" cu plastică a canalului biliar comun la drenaj. Rata mortalității a fost de 5,9%. Concluzii. Studiul datelor de anamneză, clinică și de laborator nu oferă posibilitatea stabilirii unui diagnostic. MRI și metode ERCP cu o sensibilitate ridicată la diagnostic de 75% și 95%, respectiv. Intervenția chirurgicală este o metodă radicală de tratare a pacienților cu sindrom Mirizzi. |
||||||
Cuvinte-cheie Sindromul Mirizzi, RHCP, RMN. |
||||||
|