In ritualurile de naştere, painea (sau făina, boabele de grau) ocupă un loc special. Painea insoţeşte omul chiar de la inceputul vieţii, ea simbolizează soarta, inceputul căii vieţii, viitorul noroc (kısmet), sănătatea şi bunăstarea. Primele ritualuri cu paine se leagă de momentul naşterii copilului. Potrivit informaţiilor lui V. A. Moşcov, după naşterea copilului moaşa trecea peste buricul nou-născutului cu o bucată de paine – „pentru ca el să iubească painea”. Aici pe primul loc apare metafora „paine–viaţă”. Indată după apariţia copilului pe lume se coace turta (Panaya pitası), destinată ca dar Maicii Domnului, patroana femeilor insărcinate şi protectoarea nou-născuţilor. Conform credinţelor populare, copilul de la naştere este inzestrat cu soartă, destinul propriu, care ii este prezis de fiinţe mitice de gen feminin (dizca babusu, lufusniţa). Pentru a le imblanzi, in primele trei zile după naştere la capul copilului noaptea se pune paine, sare şi o monedă (magia apotropaică). După trei zile de la naşterea copilului se desfăşoară ceremonia „pita” – primul din şase ritualuri de iniţiere, scopul căruia este primirea nou-născutului in societate in calitate de membru cu drepturi depline. Atributul principal al sărbătorii este turta pita (bulg.: пита – paine, turtă). Intr-un şir de sate, ceremoniile se desfăşoară de două ori şi se numesc kucuk pita (ceremonie mică, intr-un cerc familial restrans) şi buuk pita (ceremonie mare).Turta sacrală este unsă cu miere, ruptă in bucăţi şi impărţită tuturor celor prezenţi (redistribuirea destinului şi fericirii). Astfel de ritualuri sunt cunoscute şi la alte popoare balcanice, ce permite atribuirea ritualismului de naştere a găgăuzilor la „textul” balcanic de naştere.