Acest articol este consacrat infracțiunii de huliganism ce presupune acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor (art.287 Cod penal). În acest sens, au fost valorificate explicațiile Plenului Curţii Supreme de Justiţie din Hotărârea sa nr.4 din 19 iunie 2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism prin prisma prevederilor legale, abordărilor doctrinare și practicii judiciare. S-a arătat că sintagma „acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică” este vagă și acordă celor abilitați cu aplicarea legii penale o marjă largă de apreciere. Cu toate acestea, s-a reținut că jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului nu respinge ideea că, în anumite circumstanţe, definițiile pot avea o doză de ambiguitate, în special în domeniile în care situaţia se schimbă în funcţie de tendințele dominante în societate. Însă aceasta nu ar trebui să transforme textul de lege ce incriminează infracțiunea de huliganism într-o „normă de cauciuc” sau într-un „sac fără fund”. Norma în cauză trebuie aplicată cu un prag înalt, astfel încât să nu conducă la banalizarea justiției penale. De asemenea, s-a subliniat că încălcarea grosolană a ordinii publice prin ea însăși (fără acțiunea adiacentă – aplicarea violenţei asupra persoanelor) nu conduce la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism. Acest aspect nu a fost înțeles în unele spețe din practica judiciară. Se argumentează că în astfel de situații poate fi aplicat art.354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul contravențional, contravenție care, de altfel, nu presupune aplicarea violenței. Nu în ultimul rând, s-a arătat că violenţa exercitată în contextul infracțiunii de huliganism se poate solda cu vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupune nici dereglarea de scurtă durată a sănătăţii, nici pierderea neînsemnată şi stabilă a capacităţii de muncă.

This article is dedicated to the hooliganism offense committed by actions grossly violating public order, involving the application of violence to persons (art.287 of the Criminal Code). In this regard, the explanations of the Plenum of the Supreme Court of Justice in its judgment no.4 of June 19, 2006 „On Judicial Practice in Criminal Crimes Against Hooliganism” were used in terms of legal provisions, doctrinal approaches and judicial practice. It has been shown that the phrase „actions grossly violating public order” is vague and gives to the persons authorized to apply the criminal law a wide margin of appreciation. However, it has been noted that the jurisprudence of the European Court of Human Rights does not reject the idea that in certain circumstances the definitions may have a certain amount of ambiguity, particularly in fields in which the situation changes according to the prevailing views of society. But, it should not transform the text of the law that criminalizes hooliganism into a „rubber norm” or a „bottomless bag”. The provision in question should be applied with a high threshold so as not to trivialize the criminal justice. It has also been stressed that the gross violation of public order by itself (without the adjoining action – application of violence against individuals) does not include all the constitutive elements of the hooliganism offense. This aspect has not been understood in some cases in judicial practice. It is argued that in such situations, art.354 „Minor Hooliganism” of the Contravention Code may be applied, which is a contravention that, in fact, does not imply the application of violence. Not least, it has been shown that the violence exercised in the context of the hooliganism offense can result in a slight injury to body or health integrity, either with minor injury, which does not imply either short-term health disorder or insignificant and stable loss of working capacity.