Autostigmatizarea legată de virusul imunodeficienţei umane este un set de judecăţi negative cu privire la propria persoană ca urmare a sentimentului de ruşine, inutilitate şi autoculpabilizare, care afectează accesul la ingrijire şi tratament, precum şi calitatea generală a vieţii persoanelor seropozitive. Autostigmatizarea poate consolida în mod subconştient convingerea individului ca fiind victimă, reducând sentimentul implicării personale şi contribuind prin aceasta la apariţia sentimentului de neputinţă. Înţelegerea credinţelor fundamentale care stau la baza autostigmatizării poate constitui o bază pentru ulterioare intervenţii şi programe concepute în vederea reducerii efectelor negative ale acesteia.

Human immunodeficiency virus related self-stigma, as negative self-judgements resulting in shame, worthlessness and self-blame, negatively influences access to care and treatment, and overall quality of life for people living with HIV. Self-stigma may subconsciously reinforce the individual as a victim, taking away the sense of personal agency and thereby contributing to a feeling of disempowerment. Understanding the core beliefs underpinning self-stigma can be a foundation for interventions and programmes designed to reduce its harm.