There are no doubts today about the fact that the transition in Sweden in the second half of the XX-th century from a two-chamber parliament to a one-chamber parliament led to deep social and economic changes and resulted in the advancement of the civil society as the centerpiece of the political scene. The dicsussions about the need to modify the structure of parliament in Sweden have been present thoughthout the political discourse during the second half of the XX-th centrury. While in the beginnning these were kept at a rather theoretical level, the discusions took the form of practical instruments starting with the 1970 s. Some political parties have profited from the new system, as did the quality of the funtionining of the parliament and the debates in the Swedish legislature. The scope of this article is a narrow field. It considers the proces of transition from a two-chamber parliament to a one chamber parliament in Sweden. It starts with the theoretical review of the development of the legislative power in Sweden. It later successively moves to review the transition and concludes with the review of the advantages of the Swedish monocameral parliamentary structure. The different aspects of subject that is suggested for a scientific review have drawn the attention and will certainly become a topic of further discussion for researchers.

Actualmente nu mai există niciun dubiu în privinţa faptului că trecerea în a doua jumătate a secolului al XX-lea de la bicameralism la unicameralism în Suedia a suscitat schimbări economice şi sociale profunde, determinând avansarea impresionantă a societăţii civile organizate în prim-planul scenei politice. Discuţiile privind oportunitatea schimbării paradigmei parlamentului în Suedia au reprezentat o constantă a discursului politic în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Deşi, la acel timp, discuţiile s-au dat pe un teren teoretic, începând cu anul 1970 ele sunt animate prin instrumente practice. Partidele politice au fost avantajate de noul sistem, iar calitatea funcţionării parlamentului şi a dezbaterilor din legislativul suedez a crescut vertiginos. Aria cuprinderii prezentei lucrări vizează un segment îngust al fenomenului, precum alegerea între un sistem parlamentar bicameral şi un sistem unicameral în Suedia. Ea debutează cu raţionamente teoretice privind dezvoltarea autorităţii legiuitoare în această țară, pentru a analiza apoi – în mod succesiv – trecerea de la parlamentul bicameral la cel unicameral, studiul încheindu-se cu unele consideraţii privind avantajele unicameralismului parlamentar suedez. Diverse aspecte ale problematicii propuse în studiul ştiinţific au devenit şi, suntem siguri, vor constitui obiect de discuţie pentru cercetători şi nu numai. În lucrare se analizează diferite abordări istorice ale fenomenului parlamentarismului în Suedia. Sunt reflectate abordările teoreticienilor privind diferite etape de dezvoltare şi manifestare practică a instituţiei parlamentului, precum şi semnificaţia parlamentului unicameral suedez la etapa contemporană.