Autorul realizează o paralelă între poezia şi arta poetică a lui Lucian Blaga şi cea a lui Grigore Vieru. Sunt relevate anumite similitudini tematice şi motivice, cum ar fi destinul, „veşnicia care s-a născut la sat”, iubirea ca stare complexă (dorul), dialogul cu Dumnezeu, izvorul şi fântâna, visul şi somnul, lumina şi întunericul (bezna). Influenţa lui Blaga este urmărită atât la nivel stilistic, cât şi la nivelul viziunii. Grigore Vieru coboară în zona subterană a spiritului uman, dând expresie abisalului, asupra căruia Blaga meditează în opera sa filosofică (în special în Trilogia culturii). Autorul consideră profund marcate de modelul Blaga şi aforismele lui Grigore Vieru, adunate sub genericul Mişcarea în infinit. Discursul liric şi discursul filosofic se îmbină organic, formând lirosofia.

GRIGORE VIERU AND LUCIAN BLAGA: THE POETIC OF LONGING, SACRED, ABYSSAL The author achieves a comparison between the poetry and poetic art of Lucian Blaga, as well as in the case of Grigore Vieru. It is pointed out some similarities regarding the theme and motive, like destiny, „perpetuity that was born in the village”, love as complex state (longing), dialogue with God, the spring and the dwell, the dream and the sleep, the light and the dark. The influence of Blaga is analyzed at stylistic as well as at the visionary levels. Grigore Vieru descends in the underground area of the human spirit, giving an expression to the abyssal, a term on which Blaga meditates in his philosophical masterpiece (especially in The Trilogy of culture). The author sees a deep impression of the Blaga model on Grigore Vieru’s aphorisms, gathered under the title Motion in infinity. The lyrical and philosophical speech is combined in an organic way, forming the lyrosophy.