Traumatismul abdominal deschis prin autoagresiune cu arma albă − experienţa clinicii
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1018 9
Ultima descărcare din IBN:
2021-06-16 00:41
SM ISO690:2012
ŢÎNŢARI, Stanislav, GHIDIRIM, Gheorghe, ROJNOVEANU, Gheorghe, KLIM, Alexandru, GAFTON, Victor. Traumatismul abdominal deschis prin autoagresiune cu arma albă − experienţa clinicii . In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2010, nr. 4(11), pp. 9-15. ISSN 1857-1719.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”
Numărul 4(11) / 2010 / ISSN 1857-1719

Traumatismul abdominal deschis prin autoagresiune cu arma albă − experienţa clinicii

Pag. 9-15

Ţînţari Stanislav, Ghidirim Gheorghe, Rojnoveanu Gheorghe, Klim Alexandru, Gafton Victor
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 16 decembrie 2013


Rezumat

Self-inflicted abdominal stab wounds – single centre experience Self-inflicted stab wounds hold a large share of all penetrating abdominal injury. Based on a group of 77 patients the authors examine the clinical profile of this particular category of trauma. Demographic data, determinants conditions, structure and ways for resolving that kind of trauma were analyzed. The results are reported in the literature data. The authors recommend nonlaparotomic approach for this category of patients. The authors indicate the need for continuous patient’s supervision after surgical resolution to minimize the risk of recurrence.

Autoagresiunea prin armă albă ocupă o cotă mare (1/5) din totalitatea traumatismelor abdominale deschise în CNŞPMU. În baza unui lot de 77 pacienţi autorii examinează profilul clinic al acestei categorii particulare de traumatizaţi. Sunt analizate datele demografice, circumstanţele etiologice, structura traumatismului şi modalităţile de rezolvare a acestuia. Rezultatele obţinute sunt raportate la datele literaturii de specialitate. În concluzii se sugerează utilitatea abordării nonlaparotomice a acestor pacienţi şi necesitatea continuităţii supravegherii de către medicul de profil după soluţionarea chirurgicală a pacientului pentru minimalizarea riscului tentativelor repetate.